CREDINŢĂ de Ion Pillat
Nu vreau să plângi pământul ce în luptă
N’ai ştiut să-l ţii cu moartea, nici părtaş
Să chemi din Putna legendar arcaş
La bocet muieresc cu faţa suptă
Ci te înalţ, privind moşia ruptă,
Păstor proptit pe armă de ostaş.
Vezi sat cu sat, oraş după oraş,
Din turma ta duşmanul cum se’nfruptă.
Nu rob plecat sub jug şi sub cătuşe
Prea bucuros că zile i-au rămas,
Nici funerară urnă cu cenuşe.
Plugarule, ce ieşi după furtună,
Te vreau tăcut şi dârz, cu sigur pas
Trăgând sub cer o brazdă ce adună.
Ion PILLAT
Revista “Gândirea”, Anul XIX, Nr. 7, Septembrie 1940