Garda de Fier

"Dreptatea nu poate fi rezultatul arbitrar al unor capricii..."

Revista “Insemnări Sociologice“, Anul IV, Nr. 10, 15 Ianuarie 1941
Pozitivismul subordonează notiunea de dreptate celei de drept pozitiv, adică de regulă de drept scrisă. De aceea în acest sistem şi împărţirea dreptăţii este legată de reguli tehnice inflexibile. Jurisdicţiunea devine strict formalistă, cu accentuat caracter de mecanizare. Rolul judecătorului se rezumă, – cu rare abateri, – la interpretarea literală a textului din cod şi la compartimentarea „cazului” în paragrafe.
Acest exces de rationalizare a dreptăţii duce la anchilozarea ei în formule şi, în acelaşi timp, la anarhizarea ei. Înpricinatul, pierde sau cîştigă de cele mai multe ori procesul, fără să-l discute în fond, – pentru viţii procedurale.
Maşina dreptăţii funcţionează cu un conglomerat de rotite si robinete a căror savantă mînuire poate atinge culmi de dexteritate speculative. Deschizi robinetul potrivit şi ai cîştigat cauza, – indiferent de partea cui o fi dreptatea. Totul e să nimereşti robinetul.
Poate rămîne dreptul legionar pe această linie?
Evident că nu. Legiunea a preferat totdeauna anarhiei morale învelită în forme, ordinea morală care calcă formele.
In concepţia legionară dreptatea nu poate fi rezultatul arbitrar al unor capricii de raţionament; fundamentul juridic al dreptăţii fiind însăşi dreptatea, iar măsura ei, conştiinţa celui ce o împarte si numai în al doilea rînd litera legii.
Deaceia în legislatia legionară, indiferent cînd şi cum se va desvolta ea, – legea va trebui să aibă o caracterstieă esenţială: pentru administratorul dreptăţii ea va fi un îndreptar şi nu un imperativ. Păstrînd strictul necesar de norme ea nu se va putea pierde în formule de amănunt ce se pretind permanent valabile, ci va trebui creată vie, în permanentă evoluţie, după necesităţile neamului. Aceasta, pentru că legea e făcută pentru neam si nu neamul pentru lege.
Această descătuşare de forme poate fi privită ca cea mai îngrozitoare aberaţiune de doctul purist şi sclav al tuturor sistemelor juridice. In ochii juristului deformat profesional, care se simte perfect satisfăcut şi scutit de orice răspundere, măsurînd geometric dreptatea înpricinatului cu paragrafe de procedură, acest fel de a vedea poate însemna o catastrofă. Nu interesează.
Vremea lumii pe care singure teama de răspunderi şi frica de pedeapsă o ţine în frîu, e pe ducă.
Pentru elita legionară, – şi magistraţii ţării, ei mai ales, vor trebui să facă parte din această elită, – nu există teamă, atunci cînd conştiinţa a fost împăcată.
Ca în toate domeniile şi mai mult decît în altă parte, Legiunea va opune aici principiului normei deci, primatul omului selecţionat.
Căci dreptatea nu o pot administra exegeţii cu minţile încîlcite în formule, ci numai acei cărora dreptatea le creşte din suflet.
DRAGOŞ VITENCU
Revista “Insemnări Sociologice“, Anul IV, Nr. 10, 15 Ianuarie 1941