Garda de Fier

Alexandru Bassarab

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 7, 1 Decemvrie 1940

In armata de luptători şi factori de creaţie, Legiunea numără şi un important mănunchiu de arhitecţi, sculptori şi pictori, crescuţi în spiritul de ecumenicitate al trăirii legionare. Şi această echipă în paşii biruitori ai Legiunii, îşi are un trecut legat de momenteie ce i-au fost hărăzite, în a le împodobi răscrucile istorice. Acest mănunchiu şi-a avut dela început viaţa lui, viaţa de cuib. Creaţiunile sale sunt normal creaţiunile la care poate ajunge un organism desvoltat organic. Intre ei s’a ajuns la acea noţiune care e firesc deosebită; una e a fi artist plastic şi alta e a fi artist plastic legionar. Noţiunea de artist plastic legionar vrea să fie satisfăcută pe lîngă tot ce-i cere unei consfinţiri şi acea transformare totală într’un om nou, într’un artist plastic nou. Un artist plastic legionar trebue ca se dăruiască în totul Legiunii. El nu mai cunoaşte în creatia sa, decît Legiunea şi Neamul. El îşi construeşte măreţele înfăptuiri pe piatra de unghiu a jertfei legionare şi’ntocmai Mesterului din legendă, meşterului Manole, el se smulge din dragostea omenească şi pentru Invierea neamului său, în orice clipă stă gata de moarte. Un artist legionar îsi conduce existenţa fizică după cele mai categorice principii de viaţă crestină. Rugîndu-se lui Dumnezeu, gîndindu-se în permanenţă la Căpitan şi ridicîndu-se cu sufletul la jertfa martirilor mişcării, el pune piatră peste piatră la înfătişarea
Romîniei legionare, sfărîmînd cu tîrnăcopul acele urme ale unor ziduri de ură şi de mişelie ce-au împresurat-o.
Artistul legionar nu e preocupat să redea frumosul natural, frumosul cotidian; el se ridică în a construi frumosul măreţelor înfăptuiri legionare. Opera artistului legionar e pusă pe viaţă, pe trăire interioară, prin participarea totală la viaţa legionară. Un artist legionar nu-şi recomandă sieşi un fel de viaţă, ci îşi ordonă şi consimte această viaţă. Şi construindu-si viaţa el îşi construeşte propria sa operă care e făcută după chipul sufletului său de legionar, aspră, scînteetoare, neclintită.
Un artist legionar nu e un om de afaceri, el nu umblă după lux, după trai bun, de aşi satisface ambiţiile personale, sau poftele de mărire. El a înţeles în a se integra în elita legionară. El îşi supune fiinţa fizică la permanenta jertfire în slujba Neamului, el ştie că ideea de elită este legată de ideea de jertfă, de sărăcie, de trăire aspră şi severă a vieţii. El ştie că numai atunci va creia pentru Legiune, cînd va fi în permanentă jertfire de sine.
Un artist legionar nu se poate gîndi la o îmbogătire materială. In atelier el duce o viaţă aspră şi severă, fără lux, şi fără îmbuibare, o viaţă de absolută camaraderie; e camarad cu zidarul care-si pregăteşte zidul pentru a desăvârşi o icoană, e camarad cu tîmplarul care-i pregăteşte schela, e camarad cu toţi aceia cari într’un comun efort tind spre desăvîrşirea operei concepută de el, şi mărturisită lor. Dragostea e cheia de boltă a înfăptuirilor sale. „Dragostea îndelung răbdătoare, dragostea plină de bunătate, dragostea fără pizmuire, dragostea care nu se laudă, dragostea care nu se umflă de mîndrie, care nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire ci se bucură de adevăr. Crede totul, nădăjdueşte totul, suferă totul” 1).
Acesta este portretul unui artist legionar, a acelui artist legionar chemat să construiască o gospodărie romînească nouă, un sat romînesc nou, un oraş romînesc nou, o Capitală nouă. Numele lui e Legiunea.

Temelia e pusă, urmează clădirea Palatului.

Azi sfintele oase le-au pus temelii
Vajnice, Neamului Dac,
Şi ele înfruntă de-acum veşnicii
Stînci tencuite cu veac…

ALEXANDRU BASSARAB

1) 1 Corinteni 13,4-7.

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 7, 1 Decemvrie 1940