MOARTEA CLOPOTARULUI de Al. Raicu
Camaradului Radu Gyr
Peste umeri iarna-i s’a urnit,
Pălăria veche-i ca o turlă,
Si întotdeauna ‘n asfinţit
Lupii anilor din tinereţe-i urlă.
Stă lângă icoane, spune rar
De Sângheorghe, lângă alba scară.
Calul scapără ‘n copite din amnar
De s’aprind făcliile de ceară.
Urcă sărbătoarea trepte grele
Ochii lui se’nalţă ‘n frânghii sus:
…Poate odată rătăceau pe mări acele
Lungi corăbii şi umbla pe val Iisus.
Mâna lui cu degete betege
Strâns apucă funia mereu
…Şi se duce prin cetăţile pribege
Pe la casele sărace Dumnezu.
Tot aşa o viaţă ‘n turnul rece
Ciocănit-a pentru îngeri cânt cu sârg.
Dar de-aseară o stea departe îl petrece
Şi bat clopotele singure în târg.
Al. RAICU
