SALCIA – CÂNTEC / VERSURI DE RADU GYR
Dragostea ţi-o despleteşti, curată,
peste liniştile mele reci şi grave,
ca o salcie de vis cutremurată
peste-un iaz cu apele bolnave.
Mladele palpită ca o undă
sărutând, sfioase, somnul verde
Balta vrea c’un cearcăn să răspundă,
ci sub lintiţă inelul ei se pierde.
Salcia se pleacă, dar senină
apa ‘ncremeneşte fără viaţă.
In lichida-i putredă lumină
tresărirea frunzelor înghiaţă.
Numai purpura adie lin un scâncet,
când din fundul somnului acvatic
duhul nuferilor morţi se urcă lânced
ca un fum subţire şi molatic…
Radu GYR
Revista “Gândirea”, Ianuarie 1941
C Â N T E C
Din toate drumurile ce pornesc să ‘nfrunte,
iubesc granitul cărăruilor de munte.
Urcuşul lor cu ghiare căţărate
e numai piatră şi singurătate.
Ah, liniştea potecii ‘nvingătoare
când tâmplele îşi reazimă de soare !
Viaţa mea, tu cunoşti aceste poteci ?
De-atâtea ori, cu ele-ai vrut să pleci.
Din toate cântecele ce străbat pământul,
mi-e drag doar geamătul pe care-l cântă vântul.
E larg şi singur şi înalt şi geme,
precum un strâmbă – lemne peste vreme.
Rupând fâşii din mări, din stânci, din noi,
aleargă geamătul văsduhului vâlvoi.
Tristeţea mea, amarul cântec ştii să-l spui ?
De-atâtea ori te-ai despletit în goana lui.
Din toate stelele ce pâlpâe pe cer,
mi-s dragi acelea care cad şi pier.
E-atâta aur în căderea lină
şi moartea lor e jerbă de lumină.
Zăpezile din moartea lor mi-s dragi,
când se desfac peste păduri de fagi.
Inimă, le cunoşti ? Fiecare stea
Te ‘nchide şi pe tine în ea.
Radu GYR
Revista “Gândirea”, Ianuarie 1941
