Garda de Fier

ION MOȚA

“Din îndepărtatele vremuri dinainte de întemeierea mişcării legionare, mi-aduc aminte ca prin vis de chipul lui Ion Moţa. Eram elev la Galaţi când a trecut pe acolo, inspectând Frăţia de Cruce recent înjghebată.
L-am văzut apoi la cărămidăria dela Ungheni, în vara anului 1928. Lucra din zori şi până în noapte, ca un inspirat, văzând parcă aievea “Cetatea Arhanghelului Mihail”, ce trebuia să se ridice la Iaşi, după planul Căpitanului, devenind centru de educaţie al tineretului românesc din toate provinciile.
Cu mutarea lui Moţa la Bucureşti, l-am văzut mai des. Dar oricât de des l-aş fi văzut, apariţia lui totdeauna aducea ceva nou. Legionarii dela sediu îl semnalau “A venit Moţa”, îi urmăreau gesturile şi mişcările şi îi sorbeau cuvintele.
Când am aflat de plecarea lor, nu-mi venea să cred că nu-l voi mai vedea niciodată. Dusmanii, gloanţele nu se pot atinge de acest om. Si totuşi aşa a fost voia Domnului”…

VASILE MARIN

“…Nu l-am cunoscut mai deaproape, căci el a făcut salturi în Legiune. Abia intrat înaintea prigoanei din 1933 şi era considerat printre fruntaşii Legiunii.
Avea o inteligenţă scăpărătoare. Un spirit viu, ironic şi de o putere de expresie uluitoare.
Era prezent întotdeauna în marile bătălii: acţiuni politice, procese, articole de orientare generală. Dar cu aceeaşi seriozitate se ocupa şi de amănuntele acţiunii în organizaţia ce-o conducea. Ii plăcea să păsească pe culmi, să fie prezent în momentele decisive.
Cu Ion Moţa legase o prietenie trainică, bazată pe aceeaşi viziune de rupere totală de orice legături. Nu e de mirare că atunci când a auzit de plecarea echipei în Spania s’a înscris şi el pentru al şaptelea “sicriu”.
Moţa era creator de mişcare. Marin era convertitul, care, simţindu-se în întârziere faţă de generaţia căreia aparţinea, voia să facă sacrificii maxime pentru a privi cu linişte în ochi pe aceia pe care nu i-a înţeles din primul moment.
Fiecare… reprezintă niste uriaşi ai spiritului omenesc. Nu prin ce-au scris, ci prin trăirea lor intensă, prin viaţa lor lăuntrică.
Când privim lumea de astăzi, ne dăm şi mai mult seama de valoarea şi măreţia echipei legionare din Spania.
Va rămâne ca o veşnică pată pe clasa noastră conducătoare că supravieţuitorii echipei din Spania n’au putut să-şi găsească în patrie altă răsplată decât închisoarea şi asasinatul săvârşit de bandele de criminali ai dictaturii carliste”.
Gh. COSTEA
(Extras din articolul: “Echipa legionară din Spania. Crâmpee din viaţa lor” de Gh. Costea, vol. aniversar “Ion Moţa şi Vasile Marin”, Ed. “Carpaţii”, Madrid 1963)
_______
Grafica de mai sus: Geo Zlotescu – Moţa-Marin (fragment din “Legiunea biruitoare”, 1940)