FREAMĂT de Radu Gyr
Radu Gyr
Clopot ‘nalt ca o tulpină
bate bulgări de lumină.
Prutul zornăe în zale,
codrii sună din chimvale.
Dar de spre soare-apune
sue lungă rugăciune?
Apa Prutului ce spune?
Ce spun codrii ‘n frunza lor,
pitulicele ce vor?
Frunză verde, pai de grâu,
svon de clopot, glas de râu,
zumzet, freamăt de frunzişuri,
ciripit de luminişuri,
fluer drag
de os şi fag,
toate spun în viers pribeag
că pe Prut în jos năzare,
fulgerând, aprinsă ‘n soare,
umbra lui Ştefan-cel-Mare…
Ies stejarii înainte:
stareţi în odăjdii sfinte.
Plopii, cum Vlădicii, sue
smirnă-albastră din caţue –
Vin molifţii cu peceţi
– uricari şi logofeţi –
la chimir cu călimări
şi condeiele pe zări…
Se despică apele,
frunzele-şi bat pleoapele
ca mironosiţele
când pun lămâiţele.
Urcă ‘n soare grăurii,
auresc coclaurii,
plaiurile
raiurile
îsi trezesc mioarcele,
basmele, răstoacele.
In calea Voivodului,
tot belşugul rodului:
lanurile, dealurile,
toamna cu opalurile.
Ceru-şi pleacă genele
cu toate poenele.
Pajiştea cu turmele
îi sărută urmele.
Brazii-şi sună zadele,
platoşele, spadele.
De prin râpe şi viroage
vin burhaele cu ghioage.
Stânci, cu piepturi pădureţe,
vin din munţi să-i dea bineţe,
ca plăeşii cu sâneţe…
Unde trece umbra sfântă,
tot pământul Ţării cântă.
Iar acolo unde-odată
mâna binecuvântată,
cu inele, cu safire,
a fost pus blagoslovire:
crin înalt de mânăstire, –
mucenicii din icoane
cată iarăş către strane.
Parc’ aşteaptă să mai vie,
în genunchi, la liturghie,
din război, din crucea zării,
Ştefan Vodă, Domnul Ţării…
Radu GYR
Revista “Familia”, Dir. M. G. Samarineanu. Anul VII, Nr. 1-2, Ian.-Feb. 1940
_____________________________________________
♦ Mai jos, varianta primă, necenzurată, apărută original în revista “Rânduiala”, Vol. II, Caetul 6-7, 2 Octombrie 1937
F R E A M Ă T
Clopot ‘nalt ca o tulpină
bate bulgări de lumină,
şi deşteaptă toată slava
dela Putna la Suceava.
Prutul zornăe în zale,
codrii sună din chimvale.
Doine sboară ‘n rămurişuri,
aripi verzi în luminişuri.
Dar de ce spre soare-apune
creşte lungă rugăciune?
Apa Prutului ce spune?
Ce spun codrii ‘n frunza lor,
pitulicele ce vor?
Frunză verde, pai de grâu,
viers de clopot, glas de râu,
zumzet, freamăt de frunzişuri,
ciripit de luminişuri,
fluer drag de os şi fag,
toate spun în viers pribeag
că pe Prut în jos năzare,
fulgerând, aprinsă ‘n soare,
umbra lui Ştefan-cel-Mare…
Ies stejarii înainte:
stareţi în odăjdii sfinte.
Plopii, cum Vlădicii, sue
smirnă-albastră din caţue.
Vin molifţii cu peceţi
– uricari şi logofeţi –
la chimir cu călimări
şi condeiele pe zări…
Se despică apele,
frunzele-şi bat pleoapele
cum mironosiţele
când pun lămâiţele.
Urcă ‘n soare graurii,
auresc coclaurii,
plaiurile
raiurile
îsi trezesc mioarcele,
basmele, răstoacele.
Jocuri mai de curcubeu
se rotesc şi cresc mereu,
ca să lege într’o salbă
Podu ‘Nalt şi Valea Albă,
Miazănoaptea Ieşilor
Şi Dumbrava Leşilor…
In calea Voivodului,
tot belşugul rodului:
lanurile, dealurile,
Toamna cu opalurile.
Ceru-şi pleacă genele
cu toate poenele.
Pajiştea cu turmele
îi sărută urmele.
Brazii-şi sună zadele,
platoşele, spadele.
De prin râpe şi viroage
vin burhaele cu ghioage.
Stânci, cu piepturi pădureţe,
vin din munţi să-i dea bineţe,
cum plăeşii cu sâneţe…
Unde trece umbra sfântă,
tot pământul Ţării cântă.
Iar acolo unde-odată
mâna binecuvântată,
cu inele, cu safire,
a fost pus blagoslovire:
crin înalt de mânăstire, –
mucenicii din icoane
cată iarăş către strane.
Parc’ aşteaptă să mai vie,
în genunchi, la liturghie,
din război, din crucea zării,
Ştefan Vodă, Domnul Ţării…
Radu GYR
Revista “Rânduiala”, Vol. II, Caetul 6-7, 2 Octombrie 1937
