Garda de Fier

…Ionel Moţa şi Vasile Marin au dus o luptă!… Cine luptă ştie că lupta întreţine, lupta hrăneşte, exaltează şi fericeşte numai în momentul supremului efort de completă dăruire. Completa dăruire le era chemarea. Viaţa ne este dela Dumnezeu şi Dumnezeu ne-a dat-o nouă pentru noi. Adevăraţii creştini însă, întreaga lor viaţă lui Dumnezeu o dăruiesc şi cine-o dă lui Dumnezeu al lui Dumnezeu este.
Războiul creştinătăţii contra oştilor satanei, acolo departe pe meleaguri spaniole, a prilejuit acestor pravoslavnici martiri, momentul întregei regăsiri în Dumnezeu…
Amândoi aveau clară, foarte clară viziunea morţii. Moartea lor e sublimă. In afară de însăşi mişcarea reprezentată prin Căpitanul ei, s’a jertfit tot ce se putea jertfi mai mult! Cei ce-au dus o viaţă de lupte si jertfe continui au intrat în infinit. Divinul infinit i-a captivat şi în braţele lui s’au aruncat părăsind fraţi si părinţi, neveste şi copii. Prietenii lor au rămas cu amintiri, şi pioase regrete acopăr pe cei ce aveau să se bucure de cele mai alese onoruri si sentimente românesti. S’au dus cei mai bravi, mai blânzi si mai senini! Fini si eleganţi, au dus o viaţă de lupte si jertfe, fini si eleganţi au trasat o linie mare de înaltă credinţă ca în aceiaşi eleganţă să-şi dea sfârşitul vieţii lor. Cei mulţi, comuni si anonimi, răpesc comoditatea vieţii, o fură, o smulg prin orice chip numai să trăiască si prin viaţă îsi găsesc înmormântarea. Cei puţini, cunoscuţi şi admiraţi, se luptă, se trudesc si se sbuciumă’n asperităţile ei să plinească, nu ca să trăiască, şi prin moarte-şi câştigă nemurirea. Moartea eroică, conştiinţa jertfirii totale pentru Neam sau pentru Cruce, nu-i oare actul care fatal încununează fruntea celor ce se rup de tot ce-i omenesc?
Puiu TRAIAN
Extrase – “Cuvântul Argeşului”, Anul II, Nr. 28-30, Piteşti, 1 Februarie 1937