ARDEALULUI de Justin Ilieşiu
Şi de-or veni duşmanii cei mai cruzi
Şi cei mai răi,
Ardealule,
Te-or apăra cu vitejie fiii tăi!
Pământul tău bogat
In care dorm eroi ce s’au luptat
Cu focul cel mai sacru, vitejesc –
Nu poate fi decât pământ curat şi românesc!
Şi dac’o fi barbarii furioşi să vie,
Cu ochii însălbăticiţi de nebunie,
Cu gurile’nspumate, păr vâlvoi,
Setoşi de sânge, dornici de răsboi,
Şi vor urla cu ură: răsbunare!
Noi fiii tăi stăm gata la hotare!
Se vor isbi de noi!
Ni-e pieptul stâncă de granit,
Şi braţele de fier –
Avem credinţă’n Dumnezeu din cer!
Acei ce vor să ne cunoască lupta şi avântul
Se vor preface una cu pământul!
Ardealule,
Tu leagăn strămoşesc,
Noi, fiii tăi, te vrem curat şi românesc!
De-o fi cândva
Cu sânge iarăşi te-om scălda,
Ardealule sublim!
Dar pradă la străini nu te-om lăsa,
Căci te iubim!
In tine-şi dorm strămoşii somnul sfânt,
Tu ne dai soarele şi luna,
In lacrimi sfinte plămădit:
Vei fi al nostru pentru totdeauna!
Pe-acei ce vor să ne cunoască lupta şi avâântul
Ii vom călca’n picioare,
Şi-i vom preface una cu pământul!
Justin Ilieşiu
