Garda de Fier

Coperta volumului

INTÂLNIRI CU CĂPETENIILE DIZIDENTE


Ruperea frontului din România si chemarea lui Horia Sima la Cartierul General al lui Hitler, a fost o deceptie pentru Papanace si grupul lui. Planul lui era de a elimina pe Horia Sima de la conducere, prin campania de dezbinare din lagăr, nu numai că n-a reusit în interesul grupului prin dârza rezistenta a marei majorităti a legionarilor; dar Horia Sima se ridicase sus de tot din celula de la Oranienburg, în timp ce Papanace zăcea neputincios la pământ sub povara propriei lui desfiintări. Horia Sima nu trădase pe germani si nici testamentul Căpitanului, cum sustinea el de vreme ce era chemat de înaltele căpetenii hitleriste la Rastenburg pentru a-i încredinta misiunea sa organizând rezistenta din România. A fost teribil momentul pentru Papanace când a ascultat la radio cuvântarea lui Horia Sima către Tară, în timp ce el se afla închis la Dachau.
Pe la începutul lui octombrie, Prof Grainilisheg, comunică lui Horia Sima că el a fost solicitat de căpeteniile dizidente să aiba o întrevedere cu Horia Sima, în cabinetul său de la Hotel Imperial, în vederea unei împăcări. Horia Sima a acceptat fără nici o sovăire propunerea Profesorului, căci dorinta lui Sima era ca toate fortele de care dispune Miscarea, să se concentreze spre inamic.
Au fost două întâlniri de dizidenti, din partea lor au participat Ilie Gârneată, Papanace si Mile Lefter, iar din partea lui Sima – Corneliu Georgescu si Vasile Iasinschi. Întâlnirile s-au tinut in cabinetul Prof. Grainilisheg. Prima întâlnire a decurs mai linistit. N-au lipsit acuzatiile lui Papanace, pentru întâmplările din trecut, cu fuga lui Horia Sima în Italia. “Cu Horia Sima în frunte, a afirmat Papanace, nu stiu unde mergem”. Nici Gârneată si nici Mile Lefter n-au scos nici o vorbă, ei erau mai dispusi la o împăcare.
Le-a răspuns Corneliu Georgescu arătând că Horia Sima a salvat Miscarea într-un moment greu: “Steagul Legiunii zăcea la pamânt în vara anului 1940 si Horia Sima l-a ridicat în strălucirea Soarelui, fâlfâind în istorie”. Era un moment greu de tăgăduit. Atunci a intervenit Ilie Gârneată, afirmând că această actiune ar fi putut-o întreprinde si unul dintre comandantii Bunei Vestiri.
La a doua întâlnire, cam la o săptâmână, discutia a durat putin. Horia Sima spune că se astepta la o întelegere, care să se termine cu participarea lor la guvern si la toate actiunile legionare, dar in loc de a analiza împreună situatia in care ne găsim si ce este de făcut pentru salvarea Tării, s-a ridicat Papance azvârlind o avalansă de acuzatii asupra lui Horia Sima. În fata acuzatiilor n-aveau nimic comun cu situatia noastră din Germania si nici cu misiunea la care neam angajat fată de Hitler, Horia Sima s-a sculat si i-a declarat profesorului Grainilisheg că nu mai poate continua discutia, dată fiind atmosfera de ruptura creată de Papanace. In ochii lui Gârneată si Lefter s-a citit o părere de rău de cele întâmplate, dar n-au făcut nimic ca să-l determine pe Papanace sa revină la subiectul discutiei.
Horia Sima scrie că si-a dat seama că Papanace nu urmăreste să se ajungă la o întelegere, ci dimpotrivă, in mod intentionat a provocat această ruptură. Profesorul Grainilisheg a declarat că îi pare rău de cele întâmplate, dar îsi dă seama că Horia Sima a fost de bună credinta, iar Papanace in mod intentionat a provocat ruperea negocierilor.

LEGĂTURA INTRE PAPANACE SI GENERALUL GHEORGHE
Intre timp Papanace luase legătura cu Generalul Gheorghe, ambasadorul României la Berlin până la 23 august 1944 când a avut loc lovitura de Stat din România, Generalul Gheorghe era înclinat in primele zile să rămână credincios regelui Mihai si să accepte chiar alternativa prizonieratului. Dar după câteva zile s-a răzgândit, declarând ca el rămâne credincios aliatiei cu Germania. Intreaga activitate diplomatică a generalului Gheorghe la Berlin s-a rezumat la descoperirea pe teritoriul Reichului de legionari care se bucură încă de libertate, pentru a denunta cazul lor Ministerului de Externe. Ca urmare, Gestapo intră imediat în actiune, arestându-i si internându-i în lagăr. I se spunea „temnicerul din Germania”.
Scopul lui Papanace era cum să împiedice formarea guvernului national român sub conducerea iui Horia Sima. Luând contact cu Generalul Gheorghe, Papanace a descoperit în el un aliat pretios.
In discutiile avute cu Generalul Gheorghe, Papanace a descoperit filiera pe unde ar putea influenta Ministerul de Externe sa-si modifice atitudinea bunăvoitoare fată de Sima în problema deschisa unui guvern national la Viena. Prin Generalul Gheorghe, Papance a făcut să ajungă la Ministerul de Externe german un întreg arsenal de informare demonstrând că Sima nu dispune în tară de suprafata politică necesară pentru a influenta cursul evenimentelor în favoarea Germaniei. El prezenta opozitia lui la numirea lui Sima ca un prieten leal al Germaniei, verificat si în lagăr, punct de vedere sustinut cu ardoare si de fostul ambasador generalul Gheorghe, care cunostea situatia internă a României, sugerând o serie de norme care ar putea elimina prezenta lui Sima in fruntea guvernului…

SE INTRODUCE FISA PERSONALĂ
La sfârsitul lunii septembrie 1944 am fost chemat la sediul legionar din palatul Lobkwitz, unde Miscarea îsi avea resedinta. Erau de fată: Horia Sima, Corneliu Georgescu si Vasile Iasinschi, unde Horia Sima mi-a spus că secretariatul Miscării vrea să introducă fisa personală pentru toti legionarii si toti vizitatorii români care trec pe la sediul legionar. Mi s-a spus că Secretariatul Miscării m-a numit pe mine ca sef al personalului legionar, iar ca ajutoare mi-a dat doi studenti legionari bănăteni: Lipovan Petre si Jivan Petre. Este nevoie ca toti legionarii si prietenii nostri să fie trecuti in registrele noastre, să fie cunoscuti pentru a sti cum au ajuns la Viena si dacă vor să activeze in cadrul Miscării.
Fisa personală avea următorul cuprins: datele personale, studii, dacă apartine Miscării si ce gânduri are de acum înainte, ce cunostinte au în Germania.
Ni s-a oferit un birou mare unde puteam să lucrăm trei persoane, un dulap “Fische” si fisele bătute la masină.
Am început să lucrez împreună cu studentii bănăteni, pana ce acestia au plecat pe front, iar de aici înainte am avut ca ajutor pe avocatul Augustin Liviu din Cluj care nu putea merge pe front.
Am lucrat la aceste fise tot timpul cât am fost la Viena, iar de aici la Alt-Ausee, unde am fost evacuati când au venit trupele americane.
Au completat aceste fise toti legionarii care au trecut pe la Viena si Alt-Ausee, când s-au împrăstiat din cauza războiului. La plecarea noastră de la Alt-Ausee, am îngropat toate fisele legionare într-un anumit loc, însotit de legionarii Traian Borobaru, Alexandru Popovici si Ilie Smultea, de unde nu le-am mai putut scoate, din cauza armatei americane care a ocupat aceste locuri.

ACȚIUNEA PROF. CONSTANTIN STOICĂNESCU
Hitler ceruse lui Horia Sima să oprească înaintarea sovieticilor prin pasurile Carpatilor cu ajutorul legionarilor. Sima i-a răspuns lui Hitler că acest plan nu se poate realiza, deoarece ne lipseste teritoriul de recrutare. În locul acestei solutii, Sima propune lui Hitler un alt plan, al cărui obiectiv era să determinăm o parte a armatei române aflate pe frontul din Ardeal – înaintând spre Ungaria, să se asocieze armatei germane si împreună să prindă la mijloc diviziile sovietice. Pentru realizarea acestui plan, dispune de cel mai bun cap politic al Miscării – Constantin Stoicănescu, capabil să ducă la bun sfârsit această operatie, destinată să surprindă pe rusi în înaintarea lor spre Ungaria. Hitler a fost de acord cu acest plan si Stoicănescu a pornit spre Tară.
Stoicănescu a fost cel dintâi legionar care a călcat pământul tării.
Stoicănescu a fost ridicat de acasă, de la hotelul unde locuia, cu repeziciunea unui fulger, de către autoritătile militare germane. Îmbrăcat in uniformă germană a fost transportat cu cea mai mare urgentă la Târgu Mures care se afla încă sub stăpânirea maghiară. De aici Stoicănescu trebuia să se strecoare în România si să înceapă urzeala planului de subplantare a fortelor rusesti. Stoicănescu a gândit interventia lui în România ca o actiune care să ducă la surprinderea inamicului între două focuri, in plină ofensivă spre Ungaria.
Nu cunoastem itinerariul lui Stoicănescu până ce-a ajuns la Târgu Mures. Se stie că in acest oras s-a întâlnit mai târziu cu grupul de legionari condus de Vasile Iasinchi si tot acolo e semnalată prezenta lui Nicu Iancu ce se retrăsese de la Sibiu cu un detasament german.
Când rusii s-au apropiat de Târgu Mures, toti românii de aici s-au retras împreună cu ultimele trupe germane spre interiorul Transilvaniei – afară de Stoicănescu. El s-a lasat depăsit de ocupantul rus si apoi si-a luat drumul de unul singur spre interiorul tarii. Din acest moment i s-a pierdut urma.
În câteva luni de zile Stoicănescu întocmise un dispozitiv de luptă contra sovieticilor. Reusise să asocieze la planul lui cercuri militare de primul rang, dar si cadre politice ce detineau functiuni înalte de Stat. Pătrunsese in locuri unde nimeni nu s-a asteptat. Ajunsese să aibă acces până la Generalul Rădescu, Presedintele Consiliului de Ministri.
Pe plan operativ, Stoicănescu îsi câstigase un aliat pretios în persoana Generalului Avramescu, care comanda armata română din Nordul Ardealului si Muntii Slovaciei. Acesta era de acord să intre in actiune contra rusilor, dacă germanii vor întreprinde o ofensivă de pe pozitiile ce le vor detine in momentul convenit. O puternică ofensivă germană era conditia pusă de Generalul Avramescu ca el să întoarcă armatele contra cotropitorilor. Această cerere s-a transmis peste linia frontului prin curier, si a ajuns la Marele Cartier a! Fuchrerului. Hitler a aprobat planul si in acest scop a deplasat in regiunea Balaton renumita Divizie Blindată a lui Seep Dietrich, desi avea nevoie de ea în răsărit, pentru a opri ofensiva sovietică deslăntuită la 12 ianuarie 1945.
Pe plan militar, Stoicănescu mai dispunea de un punct de sprijin important. Îsi întinsese relatiile la Marele Stat Major al Armatei Române de la Bucuresti. Acesta era dispus să intre in actiune, cu mijloacele de care dispunea la Centru in eventualitatea unei schimbări de front sub comanda Generalului Avramescu. (Seful Statului Major era Generalul Bratau).
Cel mai apropiat colaborator al lui Stoicănescu în această întreprindere era profesorul de ebraică de la Facultatea de Teologie din Bucuresti: Ion Georgescu. Cu ajutorul acestuia, mai putin cunoscut, Stoicănescu a înnodat fire la multe oficialităti, ajungând până la Cabinetul Generalului Radescu. Presedintele de Consiliu nu cunostea planul lui Stoicănescu, dar înclina spre o solutie de fortă contra ocupantului comunist, cu ajutorul maselor populare. In eventualitatea unei schimbări pe front s-ar fi putut organiza în Bucuresti o insurectie populară, patronată chiar de Rădescu. E cunoscută interventia publică a acestuia „contra celor fără de patrie si fără Dumnezeu”.

*
 * *

Tocmai în această perioadă, când postul S. D. fusese transmis de rusi, s-a proiectat călătoria lui C. Stoicănescu si Andreas Schmidt la Viena. Dar avionul lor a fost interceptat de aviatia de vânătoare si doborât. Ei au fost capturati din avionul arzând cu răni grele. Ei au fost transportati la comandamentul sovietic, unde au fost supusi unui interogatoriu feroce, până ce serviciile rusesti au aflat adevărul. Asa că planul conceput de Stoicănescu a fost descoperit si au început arestările celor implicati in el. In primul rând au căzut Generalul Avramescu cu întreaga lui familie, apoi o serie de ofiteri superiori din jurul lui.
S-au înăsprit măsurile de supraveghere ale trupelor românesti, care operau în Ungaria. Stoicănescu si Schmidt au fost transportati într-un lagăr din Rusia unde au murit.
Tot ca urmare a acestei descoperiri, Moscova a pregătit eliminarea generalului Rădescu de la putere în 6 martie 1945 si înlocuirea lui cu Petru Groza.
Nicu CRĂCEA – Dezvăluiri legionare, vol. V. Ed. Elisavaros, Buc. 2001 (fragmente)