Garda de Fier

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) împreună cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), organizează începând cu data de 23 mai 2013 a doua campanie de investigaţii arheologice în interiorul penitenciarului din Aiud. Acţiunea se desfăşoară în colaborare cu Primăria mun. Aiud, Penitenciarul Aiud, Întreprinderea de Metalurgie Prelucrătoare Aiud şi Muzeul de Istorie şi Ştiinţele Naturii din Aiud.

Intervenţia arheologică are în vedere continuarea cercetărilor începute în octombrie 2012 pentru căutarea, descoperirea şi recuperarea unor săbii ascunse de câţiva foşti deţinuţi politici în zona clădirii unde funcţiona atelierul de forjă, edificiul fiind situat într-o mică unitate de producţie industrială cunoscută sub denumirea de Fabrica din interiorul penitenciarului. Începuturile unor activităţi meşteşugăreşti în acest loc sunt atestate în anul 1894, atelierele funcţionând atunci sub acţionariat particular. Din anul 1947 unitatea de producţie îşi desfăşoară activitatea sub denumirea de Gospodăria Anexă a Penitenciarului Aiud, fiind în administrarea directă a penitenciarului. În 1963 aceasta se transformă în Întreprinderea de Metalurgie Prelucrătoare Aiud (IMP), aflată până în anul 1991 în subordinea unei Direcţii economice din cadrul Ministerului de Interne. Atunci se înfiinţează Regia Autonomă Multiproduct Bucureşti în cadrul Ministerului Justiţiei, IMP Aiud devenind o sucursală a acesteia. Din anul 2008 întreprinderea este transferată în administrarea AVAS, activitatea de producţie fiind oprită la sfârşitul anului 2010. În această fabrică, începând din anul 1947, forţa de muncă a fost constituită din deţinuţi, cei cu condamnări din motive politice fiind folosiţi cu precădere până în 1964.

După instaurarea regimului comunist, arestările efectuate de Securitate în rândurile cadrelor militare ale fostei Armate Regale, în special generali şi ofiţeri superiori, au fost însoţite şi de confiscarea săbiilor, ordinelor, medaliilor şi decoraţiilor militare ale acestora, unele obţinute din partea regilor României sau a conducătorilor armatei în urma faptelor de bravură dovedite pe fronturile celor două războaie mondiale sau cu ocazia unor evenimente deosebite din viaţa militară pe timp de pace (sărbători naţionale, absolvirea unor şcoli militare, diverse comemorări sau avansări în grad). În ceea ce priveşte numai săbiile confiscate, majoritatea acestora fiind din categoria celor de paradă, acestea au fost centralizate şi aduse în cele din urmă la penitenciarul din Aiud cu un scop bine precizat, acela de a fi distruse iar din materialul recuperat să fie confecţionate diferite obiecte cum ar fi cosoare, cuţite şi bricege.

Conform mărturiilor unor contemporani, la penitenciarul din Aiud au fost aduse până în anul 1956 un număr de 12 căruţe cu săbii, care au fost depozitate într-o magazie. În vara anului 1957, opt căruţe pline cu săbii au fost scoase din acea magazie, fiind transportate şi descărcate lângă atelierul de forjă al fabricii din interiorul penitenciarului. Acestea trebuiau să treacă prin nişte operaţiuni tehnice care prevedeau demontarea mânerelor şi gărzilor, debitarea lamelor şi apoi prelucrarea acestora prin forjare în vederea realizării unor produse finite. Bucăţile din lame care nu mai puteau fi folosite erau trimise la topit, iar oţelul obţinut era întrebuinţat la îmbunătăţirea calităţii fontei care se producea la turnătoria fabricii.

În acel timp la forjă lucrau numai deţinuţi cu condamnări politice, iar activitatea se desfăşura într-un singur schimb pe zi. Unul dintre aceştia, profesorul Gheorghe Popescu-Vâlcea (n.1912 – d.1998), originar din com. Copăceni, jud. Vâlcea, a realizat că prin distrugerea acestor săbii, care reprezentau adevărate valori şi simboluri naţionale, comuniştii săvârşeau practic un sacrilegiu. Ca urmare, în înţelegere cu alţi doi deţinuţi de încredere, Savu Popa (n.1928 – d.1999) din Ocna Sibiului şi Gheorghe Martău (n.1922 – d.?) din satul Bâlta, jud. Gorj, au plănuit împreună să salveze o parte din aceste săbii, alegându-le pe cele mai deosebite, care posedau diferite inscripţii şi reprezentări heraldice gravate sau reliefate. Astfel au sortat circa 60 de săbii, majoritatea acestora fiind în stare fragmentară, pe care într-o zi din cursul lunii septembrie 1957 le-au îngropat în două şanţuri săpate în interiorul forjei. Spre sfârşitul anului 1960, înainte de Crăciun, la atelierul de forjă au mai fost aduse încă patru căruţe încărcate cu săbii pentru a fi şi acestea distruse. Dintre cei care participaseră în urmă cu trei ani la prima operaţiune de ascundere, atunci mai lucra la forjă doar Savu Popa. Acesta, împreună cu un alt deţinut politic, Tiberiu Hentea (n.1920 – d.1999), originar din Sibiu, au reuşit să aleagă peste 30 de săbii care li s-au părut lor a fi mai deosebite, pentru ca apoi să le îngroape în apropierea locului unde fuseseră ascunse, în 1957, celelalte săbii.

Secretul acestor acţiuni de mare risc pentru acea vreme a fost păstrat cu sfinţenie de către cei implicaţi până după căderea regimului comunist. Primele declaraţii publice referitoare la aceste fapte au fost fost înregistrate în cursul anului 1993, fiind făcute de către Savu Popa şi Tiberiu Hentea. Cazul a prezentat atunci un interes deosebit, fiind organizată chiar şi o acţiune de căutare a acestor săbii, modestă ca desfăşurare, care însă nu a dus la descoperirea lor. Subiectul a fost abordat şi dezvoltat în cadrul unui episod din serialul Memorialul Durerii, titlul respectivului episod fiind Săbiile Generalilor Români.

Aceste arme reprezintă nişte bunuri mobile de patrimoniu care conţin o valoare istorică, simbolică şi artistică de nepreţuit. Încercarea de recuperare a acestora reprezintă o datorie de onoare pentru orice român. Căutarea acestor obiecte de patrimoniu se face pe baza mărturiilor şi a două planuri în desen provenite de la foştii deţinuţi politici care le-au ascuns, în prezent toţi aceştia fiind decedaţi, la care se adaugă şi unele informaţii provenite de la câţiva foşti gardieni ai penitenciarului. Recuperarea unor astfel de piese istorice poate fi considerată şi ca o regăsire a unei părţi din acel trecut naţional, care a fost distrus cu bună ştiinţă de către autorităţile fostului regim comunist.

Din informaţiile pe care le deţinem, confirmate parţial şi de cercetarea arheologică din cursul anului trecut, se pare că corpul de clădire care a adăpostit atelierul de forjă în care au fost ascunse săbiile a fost demolat cândva înainte de anul 1971, acesta fiind înlocuit cu o nouă clădire pentru forjă ce a fost ridicată în imediata apropiere a construcţiei dărâmate. În anul 1973, pe latura de sud-vest a forjei actuale a fost adosată o hală nouă, betonată în interior, care a suprapus şi înglobat vechea forjă a căror presupuse substrucţii au fost descoperite în cursul primei campanii de cercetări arheologice din 2012. Odată cu construcţia acestei hale, la nivel subteran au fost făcute anumite amenajări în concordanţă cu destinaţia clădirii, fapt ce a produs în anumite zone o deranjare considerabilă a stratigrafiei solului tocmai în zona noastră de interes. Cu toate impedimentele şi riscurile întâmpinate, importanţa şi încărcătura deosebită a acţiunii reclamă şi motivează continuarea demersului nostru, indiferent care va fi rezultatul acestuia.

Finanţarea investigaţiilor arheologice este asigurată de IICCMER, la care se adaugă şi susţinerea venită din partea Primăriei mun. Aiud.

Cercetarea arheologică va fi realizată de o echipă de arheologi şi istorici coordonată de către d-nul Marius Oprea, directorul Departamentului de Investigaţii Speciale din cadrul IICCMER. În teren, operaţiunea va fi condusă de d-nul Gheorghe Petrov, arheolog expert la MNIT Cluj şi IICCMER, alături de care se vor afla arheologii Paul Scrobotă (director Muzeul de Istorie Aiud), Gabriel Rustoiu (director Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia) şi Horaţiu Groza (Muzeul de Istorie Turda).

Informaţii suplimentare despre această acţiune se pot obţine de la d-nul Gheorghe Petrov (tel. 0721400396). Prin telefon comunicarea va fi posibilă doar înainte şi după programul zilnic de lucru, deoarece în interiorul închisorii telefoanele nu sunt permise la purtător.

Pentru reprezentanţii presei accesul în interiorul penitenciarului se face pe baza unei cereri scrise adresate conducerii unităţii penitenciare, care se poate trimite anticipat prin email la adresa paiud@anp.gov.ro, sau prin fax la numărul de telefon 0258 863575. În cerere se menţionează nominal persoanele, seria şi numărul cărţilor de identitate, aparatura de înregistrare (reportofoane, camere foto şi video), precum şi scopul intrării (participarea la cercetările arheologice). Cererea de acces se poate întocmi şi la poarta principală a penitenciarului de pe str. Morii nr. 7-9, însă în acest caz intervine un timp de aşteptare. În interiorul unităţii penitenciare accesul cu telefoane mobile este interzis, acestea trebuind să fie lăsate la poartă sau în altă parte. Pentru informaţii suplimentare privitoare la condiţiile de intrare în penitenciar şi nu numai, persoana de contact este d-na inspector principal Nicoleta Mătărângă, purtătorul de cuvânt al unităţii (tel. 0745315404 sau legătură prin centrală la numerele 0258 861021 / 0258 861774).