Garda de Fier

CASETA/ROLA NR: C 471
NR. DE INVENTAR: 1881
DOCUMENTUL NR: 1271
REALIZATOR: Virginia Călin
DATA ÎNREGISTRĂRII: 12.03.1997
DATA PRELUCRĂRII: 10.12.2000
TRANSCRIERE: Mihai Chioveanu
DACTILO PC: Mihai Chioveanu
OBSERVAŢII: la interviu participă şi soţia acestuia, care intervine permanent în discuţie; corectură Violeta Constanda
CONŢINUT: Interviu cu NICOLAE CRĂCEA

* 

Virginia Călin: Suntem în 12 martie 1997 şi înregistrăm în casa domnului Crăcea Nicolae, fost membru al Mişcării Legionare, comandant legionar, care… deţine o serie de informaţii, unele inedite, despre istoria Mişcării Legionare. Domnule Crăcea, v-aş ruga mai întâi să ne povestiţi în ce condiţii v-aţi apropiat dumneavoastră de Mişcarea Legionară?

Nicolae Crăcea: … Elev fiind la liceul din Turnu Măgurele… m-am împrietenit cu… un alt elev, venit din Bucureşti, care făcea sp… liceul la Turnu Măgurele pentru că avea o mătuşă acolo. Acest elev venit din Bucureşti era Theodor Craja, frate cu… comandantul legionar Paul Craja, care a fost şeful studenţimii… (întrerupere) Venind în Bucureşti, acest coleg al meu de liceu m-a prezentat fratelui său, Paul Craja, şi împreună cu ei, am fost la tabăra de la Bucureştii Noi, la Casa Verde, unde am cunoscut un grup de comandanţi legionari şi chiar pe Corneliu Codreanu, care stătea p-atunci în casă la… Stere Ciumeti, un macedonean, era secretarul Mişcării Legionare… acolo l-am găsit chiar pe Corneliu Codreanu, fiind găzduit de altfel de Stere Ciumeti. Am stat o lună de zile în această tabără de muncă şi… pentru că mai era timp până la începutul cursurilor universitare, am plecat în judeţul Teleorman şi am început după lecţiile primite şi după cele învăţate acolo, să înfiinţez cuiburi legionare în judeţul Teleorman… Am fost prin multe localităţi, îmbrăcat în cămaşă verde, am înfiinţat mai multe cuiburi acolo, până când… m-a surprins evenimentele din 30 decembrie, când Garda de Fier, era denumirea partidului de-atunci, a fost desfiinţată şi… au început arestările. S-a întâmplat ca… trei… binecunoscuţi legionari, sub numele de “Nicador”, adică Iancu Caranica, Doru Belimace, Nicolae Constantinescu, să fie aten… să fie… executorii…

V.C:…autorii…

N.C: …să fie executorii atentatului contra lui Duca. S-au început arestări în toată ţara, pe mine m-a prins în Teleorman… am fost arestat şi dus la… legiunea de jandarmi din Turnu Măgurele, anchetat, aveam destulă activitate, am umblat prin judeţ şi… după două săptămâni de detenţie la Turnu Măgurele, am fost trimis la Bucureşti… la închisoarea Jilava. Acolo am cunoscut mari personalităţi legionare, începând cu Ion Moţa, Vasile Marin… alţii şi alţii, fruntaşi legionari, pentru că numai la Jilava erau arestaţi atunci peste 10 000 de… de legionari. Arestările s-au făcut în toată ţara, acuzaţi fiind cu toţii de acest atentat, deşi ei au recunoscut în faţa procesului că ei sunt executorii, fără să fie trimişi de cineva. Aşa se face că în aprilie, când s-a petrecut… judecata la care s-a prezentat cu trei zile înainte de, de arestare, s-a prezentat însăşi Corneliu Codreanu, împreună cu generalul Cantacuzino “Grănicerul” şi cu colonelul Zăvoianu, care-l găzduise pe Corneliu Codreanu. Fruntaşii Mişcării, împreună cu Corneliu Codreanu, au fost eliberaţi şi împreună, şi noi ceilalţi, condamnaţi fiind numai cei trei supranumiţi “nicadorii”, (zgomote) condamnaţi pe viaţă… Mai departe…

V.C: Da, în ‘34 eraţi eliberat şi vă reluaţi totuşi activitatea legionară, adică închisoarea şi ce se întâmplase n-a fost pentru dumneavoastră un moment de a renunţa la această idee.

N.C: Am pornit din nou după… la Facultatea de Drept nu se cerea, pe vremea aceea, frecvenţă la curs. Te prezentai numai la examene, iar tot timpul erai liber, aşa că ce m-a… cu ce m-am ac… ocupat până atunci a fost să particip la… înfiinţarea de cuiburi legionare în judeţul Teleorman. Cred că în perioada aceea… am făcut… până-n ‘35, am făcut cam 50 de cuiburi în judeţul Teleorman. În ’35, Corneliu Codreanu a cerut înfiinţarea unui nou partid, sub Guţă Tătărăscu, Partidul Totul pentru Ţară. La judeţul Teleorman a fost numit inginerul Eugen Ionică, … care p-atunci era, chiar gazda… lui Corneliu Codreanu, locuia în strada Francmasonă 7, pe lângă Gara de Nord. …

Pentru că acest inginer era şeful judeţului, mergeam foarte des, mergeam foarte des acasă la inginerul Ionică, unde l-am cunoscut mai îndeaproape pe Corneliu Codreanu, care dormea permanent acolo. Aşa s-a făcut ca să fiu mai aproape, să-nţeleg multe dinspre lucrurile acestea, urmându-l pe inginerul Ionică, care nu cunoştea judeţul Teleorman, urmărindu-l în toată activitatea lui de la Teleorman. Până în ‘37, când au fost alegerile generale, aproape că… nu, n-a rămas nici un sat fără o organizaţie legionară. În alegerile din ‘37, al cărui preşedinte… pe judeţ era însuşi inginerul Ionică, eu n-am putut să fiu pe lista candidaţilor, pentru că nu împlinisem încă 25 de ani. Trebuia să… să ai 25 de ani ca să poţi să fii candidat la alegeri. Poftiţi!

V.C.: Dar… nu aţi fost candidat, n-aţi fost înscris în liste, însă v-aţi implicat în campania electorală?

N.C.: Sigur, eu am condus toată campania electorală în judeţul Teleorman. Între timp, eu am organizat… în căminul studenţesc “Teleorman”, de pe Bulevardul Elisabeta, am prins… circa 10 studenţi, i-am încadrat în cuiburi şi cu aceşti studenţi, vreo 10-15 simpatizanţi, l-am însoţit întotdeauna pe, pe domnul inginer Ionică, aşa că am luat parte la această campanie, iar în ultimul timp… cam o lună de zile am fost tot timpul în campania electorală în judeţul Teleorman, cu toată grozăvia iernii de atunci… aşa că judeţul Teleorman s-a prezentat… cu… un grup major, format de inginerul Ionică, pentru judeţul Teleorman. În judeţul Teleorman…

V.C. Au fost violenţe?

N.C.: Poftim?

V.C.: Au fost violenţe în timpul campaniei electorale?

N.C.: Da. Campania s-a purtat destul de… deşi era libertate şi partidul “Totul pentru Ţară” era admis, eram opriţi, când intram în orice sat, eram opriţi de jandarmi… (zgomote pe fundal) puşi pe fugă, bătuţi, ne-adunam cum puteam, până când s-a trezit în mijlocul satelor, s-a ţinut o… (pocnete) o apropiere între ţărani şi noi, eram primiţi pe, pe furiş, pe-acasă noaptea, cum puteam, nu puteam să dormim nicăieri, eram urmăriţi mereu de, de jandarmi şi cu totuşi, cu toate aceste greutăţi campania… am dus-o până la sfârşit. Au fost 8 plăşi… cum era împărţit judeţul p-atunci, eu eram şeful unei plăşi şi fiecare dintre această plasă administrativă era condusă de un student din grupul nostru, iar… ne-a venit în ajutor atunci, în campania asta electorală… pentru că de la Bucureşti, afară de inginerul Ionică, n-aveam pe alţii, noi eram numai cei, studenţii plecaţi din Teleorman.

S-a întâmplat ca… la sediul central la… la Gutenberg deja, apăruse Cantacuzino generalul, şi a pus la dispoziţie… locuinţa lui. Asta era în Gutenberg 3. Şi aci s-au format echipele şi s-a întâmplat ca, ştiu perfect asta, că au încercat anumite grupări politice să facă fuziune cu “Totul pentru Ţară”, s-au, adresându-se lui Corneliu Codreanu, printre alţii… preşedintele partidului “Cultul Patriei”, condus de Marin, profesor universitar Marin Ştefănescu. S-a mai prezentat, eram de faţă partidul “Vlad Ţepeş”,  condus de profesorul… îmi scapă acuma… Da. Şi au cerut… o fuziune, au cerut o fuziune cu “Totul pentru Ţară”, condus de Corneliu Codreanu iar, eram de faţă… şi-a spus: “Eu fuziune nu fac! Dacă vreţi să, să intraţi în Totul pentru Tară, n-aveţi decât să vă înscrieţi!”, ăştia au refuzat, a rămas…

Soţia: …fuziune, însemnează confuziune…

N.C.: …da, pentru că zice: ”Fuziune înseamnă confuziune. Eu sunt şeful partidului, vreţi să intraţi în partidul pentru ţară… Totul pentru Ţară, sunteţi admişi, dar nu ca alte grupări!” Aşa că… nu-i aşa că Corneliu Codreanu a ţinut ca “Totul pentru Ţară” să fie un partid unic, condus de el şi nu un amestec de mai multe partide. Totuşi, printre cei mai mulţi şi la care, iarăşi asemenea, am luat parte, a venit şi doctorul V. Trifu, care, originar din Teleorman, îl cunoştea pe Corneliu Codreanu încă de la Iaşi, când activau sub… sub autoritatea profesorului A. C. Cuza… Acest doctor Trifu a scris, pe-atunci a scris o carte despre francmasoneria română şi a venit să-l roage pe Corneliu Codreanu să, de asemenea, să facă fuziune cu… El a înţeles treaba şi a doua zi am văzut la fişier… un comunicat al doctorului Trifu că “cei care făceau parte din gruparea doctor V.Trifu mă găsesc alături de Corneliu Codreanu. De astăzi încolo fac parte din partidul Totul pentru Ţară.” Acesta aport, să zic – dânsul era mai cunoscut în judeţul Teleorman – a întărit oarecum activitatea nostră, aşa că în alegerile din ‘37… noi am obţinut 66% din voturile Teleormanului… aproape din 6, din 6 deputaţi, candidaţi, au ieşit patru, dar imediat… s-a desfiinţat Partidul “Totul pentru Ţară” şi în felul acesta rezultatul nu s-a… cum să spun, nu s-a îndeplinit, n-am ajuns…

V.C:….n-a avut un efect pe timp îndelungat…

N.C.: Poftiţi?

V.C:… pe un timp înde… n-a fost de durată, n-a avut un efect aşa…

N.C.: Nu s-a format un guvern, “Totul pentru Ţară” a fost desfiinţat… (întrerupere)

V.C.: În ‘38 se instaura regimul de autoritate monarhică a lui Carol şi partidele erau desfiinţate cu toatele, desigur şi partidul “Totul pentru Ţară”. În condiţiile acestea, dumneavoastră aţi mai putut activa, aţi încercat să activaţi într-o formă, să spunem, ilegală?

N.C.: Nu se mai putea, nu se mai putea, pentru că toţi cei găsiţi pe teren sau astea, erau arestaţi şi activitatea noastră a devenit clandestină… Corneliu Codreanu a fost invitat atunci să formeze, să-l ajute pe Octavian Goga… pentru că el fusese desemnat cu formarea guvernului… Când a auzit regele Carol… cum că Corneliu Codreanu este alături de, de Octavian Goga, a desfiinţat toate partidele şi-a înfiinţat un partid Frontul Renaşterii Naţionale, condus de însuşi regele Carol. Şi cu acestea a început campania generală, pe ţară… Corneliu Codreanu simţând care este pericolul, s-a retras din, din alegeri, a desfiinţat Totul pentru Ţară, fără să i se ceară cineva, iar regele Carol a făcut un plebiscit electoral la care toată lumea a trebuit să răspundă “Da” sau “Nu”, dacă este de acord cu această formulă nouă parlamentară. Sigur că… rezultatul a fost absolut afirmativ, peste 90% erau alături de regele Carol.

Aici intervine acum o… o întorsătură, să zicem aşa. Corneliu Codreanu îndemnat de mai mulţi… nu-i aşa, prieteni, căpătase… căpătase paşaport ca să plece în Italia, pentru că se temea că va fi o prigoană mare. Când a văzut că lucrurile se-ngroaşă şi mai mult, Corneliu Codreanu a renunţat să plece din ţară, aşa se face că imediat, după o lună de zile, a şi fost arestat.

Soţia :… Ca Socrate, ştiţi…

N.C.: Da. A urmat prigoana din ‘38, mai întâi Corneliu Codreanu a fost dat în judecată de profesorul Nicolae Iorga pentru o scrisoare prin care Corneliu Codreanu îl acuza sau îl socotea…

Soţia: …l-a declarat necinstit sufleteşte.

N.C.: …necinstit sufleteşte. (întrerupere) Profesorul Nicolae Iorga, îndemnat de Carol al II-lea, îl dă în judecată pe Corneliu Codreanu, care a fost condamnat la 6 luni închisoare. A fost arestat, iar în timpul acesta i se întocmeşte un alt dosar pentru înaltă trădare. Eh, eu le-am scrise, astea toate…

V.C.: Da, sigur, sunt lucruri cunoscute, mă interesează mai degrabă amintirile dumneavoastră legate de momentele acestea. Deci Corneliu Zelea Codreanu era arestat şi au urmat o serie de arestări şi împotriva…

N.C:… celor de-afară..

V.C: … altor fruntaşi legionari. Eraţi din nou arestat şi dumneavoastră în 1938.

N.C.: Nu.

V.C.: Nu.

Soţia: Nu, pleacă, pleacă-n lume.

N.C.: Cei rămaşi afară… deci nearestaţi, au format un comandament legionar. În grupa acestui comandament am făcut şi eu parte ca fiind reprezentantul judeţului Teleorman, care mai puteam să ne mişcăm şi să menţinem la această atmosferă…

V.C.: Cu cine colaboraţi dumneavoastră din acest comandament?

N.C.: Comandamentul a fost format imediat… (se aud paşi) de cei vizaţi de Căpitan. Înainte de arestarea lui, un grup de comandament, un grup din, din fruntaşii legionari, prezentaţi în strada Francmasonă, unde mă găseam şi eu, l-am întrebat pe Căpitan, Corneliu Codreanu: “Ce să facem dacă vei fi arestat?”. Şi-atunci, Corneliu Codreanu le-a spus: ”Să vă gândiţi mai întâi la… la văcăreşteni.” Văcăreştenii erau cei cinci care au înfiinţat Legiunea Arhanghelul Mihail. Dintre acestea, între aceştia nu se găsea lider decât Radu Mironovici. Radu Mironovici a fost şeful primului comandament legionar. După o lună, două luni de zile, a fost găsit, arestat, şi-atunci: “Şi dacă – a fost întrebat Corneliu Codreanu – şi dacă Văcăreştenii nu mai sunt?”. “Atunci să vă gândiţi la doctorul Banea.” Doctorul Banea era un ilustru, aşa, medic la Cluj, conducea tot Ardealul legionar şi era unul din cei mai apropiaţi ai Căpitanului. Banea a fost şi el arestat în această prigoană şi s-a ajuns la profesorul Belgea Ion; acesta a fost primul şef al comandamentului legionar din prigoană, (voci suprapuse) dar a fost ares… el a pornit reorganizarea Mişcării Legionare clandestine… în foarte mare greutăţi… a fost prins şi el şi în cele din urmă, Vasile Cristescu, care era vizat şi el de Căpitan, adică: ”dacă nu se va găsi altul, să fie, să fie… să apelaţi la Vasile Cristescu”. Vasile Cristescu fusese arestat şi el şi în drumul de la Braşov, unde fusese arestat şi venind în ţară, venind spre Bucureşti împreună cu prinţul Alecu Cantacuzino, au sărit, au sărit din, din tren, înconjuraţi fiind de, de armată, de jandarmi, au ajuns în Bucureşti, s-au ascuns, s-au… aşa că Vasile Cristescu devine şeful ultimului comandament legionar. După o lună de zile, este împuşcat într-o mansardă, unde el se, se  adăpostise la nişte prieteni, din cine ştie cum s-a ajuns la această, sunt multe bănuieli, cum s-a ajuns la această legătură. Pentru că în acest comandament au intrat mai mulţi, poate şi chemaţi şi nechemaţi, aşa că în majoritate, comandamentul acesta care cuprindea, să zicem, 50-60 de persoane, n-au rămas decât 5-6, printre care a fost Constantin Papanace, venit din… din Cadrilater, macedonean, a fost Horia Sima, venit din Ardeal, necunoscut în Bucureşti, şi alţii şi alţii, printre care mă găseam şi eu. (zgomot) Aşa se face că această prigoană, devenind aşa de greu, cei mai mulţi au plecat, au plecat în străinătate… Am rămas, am rămas aici… cei mai puţin cunoscuţi şi mai… nu eram aşa de căutaţi…

V.C.: În ce, mă scuzaţi o clipă, în ce consta, în fond, activitatea dumneavostră în aceată perioadă?

N.C.: În perioada aceasta… era o întâlnire a noastră, clandestină şi cu legături pe… pe judeţe. Eu reprezentam d-aicea, chiar din această campanie, fusesem numit şeful judeţului, întrucât Eugen Ionică fusese şi el arestat şi toţi, şi eu purtam legătura, adică să nu, să nu-ntrerupem activitatea cu legionarii care mai sunt prin provincie, aşa că aveam prin curieri, prin toate astea să menţinem această atmosferă în… aşa, în cadrul Mişcării Legionare. Sigur că aceste întâlniri erau foarte periculoase… nu te puteai ascunde la nimeni, nu te primea nimeni, o prigoană era foarte mare… şi aşa că… a fost o prigoană foarte grea… (vocea soţiei) N-aş vrea să, să descriu… Poftim?

Soţia: Opreşte-te să te concentrezi acuma, în ‘38 atunci plecarea, primul exil unde este. (întrerupere)

N.C.: Da. …Ultima mea întrebare… (vocea soţiei) a fost când noi ne întâlneam câte 2-3 prin anumite părţi, nu-i aşa, din Bucureşti, şi unul dintre ei lua legătură cu Comandamentul. Comandamentul rămas atunci era Horia Sima, era Constantin Papanace, era… Iordache Nicoară…

Soţia: Ciachir şi astea…

N.C: … da şi unul câte unul din aceştia… erau găsiţi, erau foarte greu să te mai întâlneşti … Comandamentul a început din ce în ce să rărească, şi mi-aduc aminte de la ultima întâlnire cu Horia Sima în Bucureşti, noi aveam o gazdă pe strada Aureliu 14, pe Calea Moşilor, unde stăteau acolo… Ilie Smultea şi Sandu Popovici. Ei – veniţi din Banat, necunoscuţi aici, studenţi, şi la ei ne mai întâlneau. Legătura mea cu Comandamentul se făcea printr-un student bănăţean, Marius Cioflec, al cărui profesor îi fusese la, la liceu, îi fusese Horia Sima. Era un băiat foarte bine pregătit, un om aşa… hotărât să meargă înainte şi mi-aduc aminte cum Horia Sima, la prima întâlnire i-am spus că… Marius Cioflec a fost luat de lângă mine. Adică, când ne-am întâlnit noi pe Calea Moşilor, am fost urmăriţi sau eu sau el, şi doi agenţi de poliţie l-au prins, eu am luat maşina şi-am dispărut şi… (vocea soţiei suprapusă) când i-am spus, cănd i-am spus lui Horia Sima, zice: ”Marius era unul dintre cei mai buni elevi ai mei, l-am adus special în Bucureşti pentru că nu era cunoscut” şi… taică-su, tata lui Marius a spus: ”Domnu’ profesor, vi-l dau în grija dumneavoastră, să nu se-ntâmple ceva!”…

Soţia: “…că nu l-am decât pe el…”

N.C.: Şi când am spus că Marius Cioflec a fost arestat de lângă mine şi băgat într-o maşină, Horia Sima mi-a spus: ”Cum am să răs… ce-am să răspund tatălui lui Marius Cioflec?”. S-au format atunci multe închisori, dar cele mai multe sub denumirea de lagăre, pentru că nu erau condamnaţi. Arestat, băgat în lagăre, aşa că prin ţară cele mai teribile lagăre au fost la Vaslui, la…

V.C.: Miercurea Ciuc…

Soţia: Miercurea Ciuc…

N.C.: …Miercurea Ciucului, la Râşnov, lângă Braşov, deci oameni arestaţi de-acasă sau de pe străzi, unde se-ntâlneau, fără condamnare, fără proces, ţinuţi acolo… nu-i aşa, fără… fără condamnare, fără nici o judecată.

            V.C.: Şi în condiţiile astea v-aţi hotărât dumneavoastră să plecaţi în Germania?

N.C.: În condiţiile astea a plecat Horia Sima. Eu am rămas mai departe aici şi pentru ca…

Soţia: … în ‘38…

N.C: … în ‘38…

Soţia: … nu-i primul tău exil?

N.C.: Cum?

Soţia: În ‘38, n-ai trecut prima dată prin…?

N.C.: Nu.

Soţia: În ‘38 ai plecat în Bulgaria, ai venit…

N.C.: Nu, nu.

Soţia: Cu, cu Matei când ai venit tu în Bulgaria?

N.C.: Lasă că ştiu eu când le spun.

Soţia: Da? E, bine!

N.C.: (râde) … Între timp, (zgomot) închisorile fiind pline şi toate astea, au venit… echipa Miti Dumitrescu din Germania. Miti Dumitrescu fusese avocat în procesul Căpitanului atunci după…

Soţia: … la Turnu Severin…

V.C.: După asasinarea lui Manciu?

Soţia: Da… da… sigur că da…

N.C.: A cui?

V.C.: După asasinarea prefectului Manciu?

Soţia: Da, da…

N.C.: Manciu?

Soţia: Manciu, da.

N.C.: Manciu a fost în ‘25.

V.C.: În ‘24… asasinat.

N.C.: Noi acum suntem în ‘38.

V.C.: A, nu, şi a fost în procesul Căpitanului din ‘38?

N.C.: Păi da.

V.C.: Da, credeam că de-atunci îl cunoşteaţi…

N.C.: Nu, nu…

V.C: … era mai tânăr…

N.C: … am început cu astea, da… Şi pentru că Miti Dumitrescu ne spunea la întâlnirile noastre: ”Aşa l-am cunoscut pe Corneliu Codreanu la procesul din ‘38. Am fost 600 de… de avocaţi, veniţi din ţară şi din străinătate”.  Dintre toţi ăştia, n-au putut să vorbească decât 5 sau 6 inşi. Cei care au putut să vorbească a fost Vergatti, Horia Cosmovici, Ranetti, ţin bine minte…

Faţa B

Soţia: …se uitau la el fix…

V.C.: Deci aţi intrat în legătură, în ‘39 deja era, în ’38 – ‘39 cu Miti Dumitrescu?

N.C.: (vocea soţiei) ’39, el ne povestea de la, aşa cum l-am cunoscut, dar… se zvonise imediat cum că, nu-i aşa, Corneliu Codreanu evadase, evadase din închisoare şi este în străinătate, că cineva l-a văzut prin Bulgaria, nu ştiu pe unde, şi… a putut să scape. El ca să se convingă, a plecat în, în Germania, unde ştia că sunt, este, era primul grup refugiat acolo, nu l-a mai găsit pe Corneliu Codreanu, nici unul nu ştia ce s-a întâmplat cu el şi-atunci el zice, pentru că acolo începuseră anumite neînţelegeri, cine e vinovat de moartea, ares… Căpitanului şi el zice: ”N-am ce să fac aicea, eu mă duc în ţară să-l răzbun pe Căpitan!”.

V.C.: Dar fusese între timp asasinat Corneliu Zelea Codreanu?

N.C.: Păi nu…

Soţia:: Stai, stai…păi stai, taică, nu le confunda, stai.

V.C.: Deci, dumneavoastră l-aţi, l-aţi întâlnit pe Miti Dumitrescu când? În 1938 sau 1939?

Soţia:: Taică, tu n-ai venit în Bulgaria în ’38? Întrerupeţi, vă rog… (înterupere)

N.C.: … Dumitrescu întors din Germania…

Soţia:: … dacă se uita Căpitanul la el drept…

N.C: …da…

Soţia:…şi a jurat să-l răzbune pe acest mare…

N.C: E, acuma ce faci?…

Soţia: Mă rog…

N.C: Te las pe tine să spui…

V.C:…da, da, spuneţi, spuneţi…

Soţia: Dar se încurcă în…

N.C: … S-a aflat, s-a aflat că, nu-i aşa, Corneliu Codreanu n-a plecat în străinătate şi după, după procesul care a fost aici, a fost… ţinut la Jilava, a fost dus la Râmnicu Sărat şi toată perioada această, de prigoană a lui Corneliu Codreanu care s-a terminat cu cunoscutul asasinat din… petrecut în, în tren… aşa, care…

Soţia: În pădurea Tâncăbeşti…

N.C: Asta n-am mai spus, da?

V.C: Nu. Astea sunt lucruri cunoscute şi în care dumneavostră nu aveţi amintiri directe…

N.C: Da, da… uite, după, după asasinarea Căpitanului, a apărut acest Miti Dumitrescu, ca să-l răzbune pe Corneliu Codreanu. Şi, crezându-se că este plecat în Germania, s-a dus în Germania, nu era acolo. Şi atuncea, el a venit în ţară, a venit cu Horia Sima, a venit cu Horia Sima. Horia Sima s-a, s-a oprit la Timişoara şi legătura între Horia Sima şi Miti Dumitrescu, Miti Dumitrescu fusese la Berlin şi luase legătură cu cei de-acolo. El a venit în, în ţară cu Horia Sima şi cu Boian. Boian făcea legătura între Horia Sima şi Miti Dumitrescu. Eu, prin Arin, acest Marin… Stănciulescu, din judeţul Teleorman, am luat legătură cu echipa Miti Dumitrescu, pentru că acest teleormănean făcea parte din Miti, din echipa lui Miti Dumitrescu. S-a spus că în echipa lui Miti Dumitrescu erau numai ploieşteni. Nu-i adevărat. Numai 6 pre.. ploieşteni, dintre care şi 2 fraţi, Cezar şi Traian Popescu, iar când m-am întâlnit cu Miti Dumitrescu şi ne-a spus de hotărârea lui, noi am vrut să facem cu cei care mai conduceau aicea, să nu fie numai o mişcare, adică împotriva… lui Armand Călinescu, care condamnase, nu-i aşa, şi astea, ci să facem o, o mişcare mai de largă proporţie… S-au întâmplat, s-au găsit un locotenent… Dumitrescu, inventase nişte flăcări ca să, să atace Palatul sau orişiunde, dar această… au fost prinşi toţi ăştia şi acţiunea s-a, s-a… l-a urmărit pe, l-a urmărit pe regele Carol, l-a urmărit la, la Argeş, la Curtea de Argeş. Ei a venit ca să sărbătorească ziua reginei Maria şi-atunci Miti Dumitrescu a format, şi ştiu precis, că s-a format acest grup să meargă la Curtea de Argeş. Regele aflase ceva, că se pune ceva la cale şi atâta armată a fost că nu, n-au putut să intre în curtea mănăstirii de la Curtea de Argeş. El şi-a dat seama că nu este posibilă un… un atac, un aşa, un atentat împotriva… şi aicea s-au ivit unele neînţelegeri pentru că acţiunea aceasta, care a fost pusă la cale la Berlin, urma să se, să se-ntâmple… adică trebuia să cadă Carol I, Carol al II-lea în prigoană şi neputându-l prinde pe, pe Carol al II-lea, atunci Miti, el a schimbat această atitudine: ”Nu mai umblu după Carol, ci umblu după Călinescu, care este executorul… nu-i aşa… execuţie… al, al atentatului”. Aşa că…

V.C.: Şi dumneavoastră ştiaţi mai multe despre planurile astea, aţi fost cooptat într-o echipă? C-au fost mai multe echipe care urmau să-l asasineze pe Armand Călinescu.

N.C: … Într-un an de zile, au fost multe echipe, fiecare pe cont propriu, cum poate şi astea, dar cel care a reuşit şi care era cunoscut şi a venit cu Horia Sima era Miti Dumitrescu. Eu am intrat în această echipă prin Marius Stănculescu, dar n-am fost de faţă, nu puteam să, nu… nu se ştia când va fi sau… Miki Dumitrescu a, a apărut această ştire alarmantă pentru noi şi pentru toată lumea, a fost ca o bombă, nimeni nu se aştepta că… nu-i aşa, Miti Dumitrescu… el zice, aşa ceilalţi au spus, aşa de bine… (vocea soţiei) i-a venit la îndemnână, pentru că cu vreo săptămână, tot timpul Armand Călinescu umbla însoţit de două maşini: una mergea înainte, venea Armand Călinescu, şi-n urmă altă maşină. Şi pentru că era linişte, nu s-a mai întâmplat astea… el zice: ”A trecut povestea asta… ameninţări…” şi el se plimba acuma liber şi aşa că Miti Dumitrescu, care se spune că vreo două săptămâni l-a urmărit, l-a prins acuma aşa de bine pe podul Elefterie, că nici nu erau toţi, erau numai 6 inşi şi-acuma este momentul. A apărut o maşină-n spaţii când trecea podul Elefterie, o maşină din faţă, una-n spate… el a văzut că nu ştiu ce se-ntâmplă, şoferul a ieşit să… să astea şi s-a lansat aicea că cineva cu căruţa, că era Horia Sima, nu-i adevărat, s-a-ntâmplat că pe parcurs, nu, să mai fie căruţe şi astea… Şi-atuncea, a oprit puţin, să zicem, maşina cu Armand Călinescu şi-n timpul ăsta, a intervenit Miti Dumitrescu. Repet, cu 6 persoane. Iar când… după trei, după trei ore, ajungem acuma la Miti Dumitrescu, nu aşa, ei s-au predat, ei s-au predat la, la, la radio şi-au spus acolo: (vocea soţiei: “Căpitanul a fost răzbunat!”) ”Noi l-am răzbunat pe Corneliu Codreanu!”

V.C.: Dumneavoastră când aţi aflat ştirea?

N.C.: Pe loc.

V.C.: Adică?

N.C.: Urmăream asta. Şi nu ştiam nici eu ce s-a întâmplat, nu, nu ştiam. Şi-atunci…

V.C.: Adică, aţi aflat ştirea de la radio?

N.C.: Da, de la radio, de la radio am… Şi atunci… s-a produs o mare, o mare…aşa, nelinişte şi am văzut, după, după ce s-a dat comunicatul la radio… eu pe timpul acela eram portar la… vis-à-vis de Facultatea de Drept, s-a, s-a alcătuit un… locuinţa profesorilor, pe 95 şi eu intrasem acolo ca portar la asta… Era aproape de Sfântul Elefterie. După ce-am aflat vestea aceasta… toată lumea vuia, pentru că echipa Miti Dumitrescu a fost adusă la locul crimei. A fost adus la Elefterie, dar ei… n-am fost chiar de faţă, dar cei mai mulţi care… s-antâmplat să se vadă acolo, au văzut că… erau aproape morţi, aduşi bătuţi de la Prefectura Poliţiei, puşi acolo, împuşcaţi şi lucrul ăsta l-am văzut şi eu imediat, că eram alături acolo, foarte multă lume venită şi… îl cunoşteam pe profesorul Bulacu de la Sfântul Elefterie, îmi fusese mie profesor la Teologie, cum Bulacu, ieşind şi scuipând, dând cu piciorul…

Soţia:: …la cadavre…

N.C: … împotriva “nicadorilor”…

Soţia: Stai, stai…

N.C.: Totodată…

Soţia:: … la “nicadori”. Nu-ncurca “nicadorii”. Celor… cadavrelor…

N.C.: …cadavrelor, da. Şi… în timp ce eram acolo, a venit… a venit şi Iorga, a venit şi Iorga cu alţii ca să scuipe, ca să facă toate astea, da…

Soţia: … şi cu bastoane, ce şi cum…

N.C.: Da. Au fost ţinuţi vreo trei ore, au fost ţinuţi…

Soţia: Trei zile, nu trei ore!

N.C.: Nu, nu, nu, noaptea n-au stat, noaptea, nu… nu. Alea sunt… unde să ţii trei inşi, ce rost aveau? Veneau câinii, trăgeau de ei… Nu, alea sunt… Eu spun ce ştiu eu… da. Aşa că, până-n seară, cât o fi fost timpul…

V.C.: Şi, numai o clipă, numai o clipă. Deci aţi ieşit în stradă şi aţi văzut cadavrele celor care îl, îl împuşcaseră pe Armand Călinescu. Dumneavoastră eraţi unul care aţi fi putut să fiţi dintre ei, de vreme ce-aţi făcut parte din echipă.

N.C.: Da, sigur.

V.C.: Ce aţi simţit când i-aţi văzut acolo, vă mai amintiţi?

N.C: …

V.C.: Aţi avut aşa, şi o senzaţie de uşurare că nu făceaţi parte din, n-aţi fost… nu v-aţi… nu s-antâmplat să fiţi acolo atunci?

N.C.: Nu… eu altceva am simţit că n-am fost de faţă. Aşa s-au petrecut lucrurile, că numai aceşti 6 inşi i-au urmărit. Eu eram hotărât, adică mergeam cu ei în, în echipă. Dar faptul s-a petrecut în…

Soţia: … pe neaşteptate…

N.C.: … pe neaşteptate, aşa cum i-a venit! Şi dovadă că Horia Sima, care se găsea la Timişoara şi purta legătură cu Miti Dumitrescu prin Boian, acest Boian, curierul care… aşa, la Braşov a auzit comunicatul dat de asta, că echipa… Armand Călinescu a fost a fost omorât de, de o echipă de legionari, aşa că Horia Sima n-a mai fost aici şi nici… nici ei n-au ştiut că momentul, că ăsta este momentul. Cu Miti Dumitrescu nu s-a mai putut sta de vorbă ca să, că a fost o… o derută, a fost o… aşa şi aşa că nu mai putem să, să facem astăzi comentarii, de ce s-a-ntâmplat aşa, de ce, că trebuia atunci să intre mai multe… cum să spui…

Soţia::…să ia parte… mai amplă… nu să…

N.C: Era mai amplă şi nu s-a… Miti Dumitrescu atâta a putut să facă. Şi el a pierdut legăturile cu toate, cu toate echipele şi de aceea aţi spus dumneavoastră că au fost mai multe echipe. N-au ştiut nimeni şi nici n-a intrat nimeni în altă… în acţiunea aceasta, afară de Miti Dumitrescu. Cei şase inşi.

V.C.: Numai o clipă. Dumneavoastră făcuseţi, aţi făcut parte din echipa lui, spuneţi. Aveaţi un plan, o instruire, ceva înainte, aţi făcut o instrucţie specială?

N.C.: Da sigur, noi pregătisem…

V.C.: Adică în ce consta instruirea?

N.C.: Pistolul… (râde) pistolul, trebuia să ai pistol şi la ziua respectivă să acţionezi. (vocea soţiei) Sigur că n-au tras toţi, probabil că n-au tras toţi, că cei primii, care… doi-trei care, care-au tras, dar echipa a fost… Şi nu numai că asta, chiar cei care n-au fost de faţă, s-au dus şi s-au predat la… s-au prezentat la Prefectura Poliţiei… (voci suprapuse)

Soţia: Au fost în echipă… au venit şi s-au predat…

N.C.: Da. Aşa că cei care-au rămas pe-afară, aşa s-antâmplat! E! Lucruri care…

V.C.: …

N.C: Ce să…?

V.C.: Numai o clipă. Da. Deci Armand Călinescu fusese asasinat, cei din echipă şi unii care fuseseră mai apropiaţi de aceştia, s-au predat, dumneavoastră n-aţi simţit imboldul ăsta, adică nu v-a venit gândul: “Şi eu fusesem apropiat de Miti Dumitrescu…”

N.C.: Ei bine… nu numai eu eram, eram mulţi angajaţi în treaba asta, dar nu toţi aveau acelaşi obiectiv. Toţi care făceau parte din această acţiune, aveau alte…

 V.C.: Dumneavoastră la ce obiectiv eraţi… programat?

N.C.: Eu eram… cu… cu radio, să punem stăpânire pe radio, dar tot ei au luat-o înainte. Să punem stăpânire pe radio şi de-acolo să comunicăm tot ce se întâmplă şi…

V.C.: Cu cine aveaţi…?

N.C.: …şi o echipă de legionari să, să puie… să pună stăpânire pe radio. Asta era…

V.C.: Cu cine aveaţi legătura din, de la radio?

N.C: E, acuma ce să mai…

Soţia: Nu ţi-aduci aminte, nu-ţi aduci aminte…

N.C.: E, îi ştiu, dar ce să-i mai bagi… da.

V.C.:  Cu domnul Ştefan Iacobescu?

N.C.: Nu… n-a fost. Nea Fănică îi ziceam noi… au fost, da.

V.C.: Cu domnul Constantinescu?

N.C.: Nu, nu mai spun alţi…

V.C.: De ce nu? Lucrurile de-atuncea… sunt deja pentru istorie acuma.

N.C: …

Soţia: Măcar cei care nu mai sunt!

N.C: Ei, da. Atâta pot să spun, că echipa era mai mare… afară de cei 6…

Soţia: Cine mai erau?

N.C: Mai trei inşi, iar ăilalţii, nu s-a ştiut de ei, ce fac, erau alte obiective… cu doctorul Dumitrescu, cu flăcările, că trebuia să… Palatul să fie… să fie…

Soţia: La distanţă zice că flăcările acestea se aprindeau…

N.C: Da. E, au fost prinşi, au fost prinşi şi au fost executaţi şi ei… toate astea…

V.C.: Şi în condiţiile în care, după moartea lui Armand Călinescu a început, au început din nou arestări masive…

N.C.: Da… E, asta m-a făcut să plec. Nu mai aveam unde să… să m-ascund, aicea la, la Corpul Didactic eu nu mai puteam să mă duc… şi-atunci am luat legătură cu avocatul… Ică Spirescu, nu ştiu dacă mai trăieşte, ca să plecăm din ţară. Eu eram, am fost tot timpul căutat, şi la ţară, şi toate adresele… nu, nu mai aveam o adresă… dormeam pe sub poduri, pe sub… Şi… Poftim?

Soţia: Sala de aşteptere…

N.C: … şi aşa că aveam o legătură la Turnu Măgurele, făcută de mine din, dinainte vreme, printr-un avocat, Vasile Florescu. Aveam un, la Islaz, Islaz, Romanaţi, adică Turnu Măgurele este dincoace de Olt, dincolo este Islaz, la Romanaţi. Şi un pescar de-acolo, moş Florea… era prima lui încercare de felul ăsta, prin Vasile Florescu a vorbit cu el: ”Uite, sunt nişte băieţi, care vor să plece”, pe el nu-l interesa şi-atunci s-a stabilit această, această posibilitate să trecem în… în Bulgaria, în Bulgaria. E, Ică Spirescu n-a venit şi am trecut împreună cu Matei Biloiu, care făcea legătură între mine şi Vasile Cristescu. Matei Biloiu nu era aşa de cunoscut şi ne-am dus la Turnu Măgurele, prin băieţii de acolo, m-au, m-au strecurat încoace şi Matei Biloiu care îmi spune: “Pentru că n-a venit avocatul de la Bucureşti, nu vrei să mă iei pe mine?” şi astfel, am plecat cu Matei Biloiu…

Soţia: Asistent de chimie sau…

N.C.: Ei, şi, şi trecerea a fost aşa, destul de furtunoasă, el se baza pe, pe soare, noaptea cum, cum mergea…

Soţia: …pe lună…

N.C:….pe, pe lună… şi el n-a mai văzut, au venit nişte nori, ne-au înconjurat prea mult, erau nişte trestii p-acolo, şi în loc să ne ducă la, la… Turnu Măgurele era aici şi la, la… Sofia era Nicopole.

Soţia: … la Bulgaria…

N.C.: … la bulgari. El n-a mai nimerit la Nicopole şi-am mers încă o, o staţie mai jos şi ne-a dus la Zimnicea, care ne-a derutat puţin… puţin asta…

V.C.: Nu la Zimnicea, vis-à-vis de Zimnicea.

Soţia: Vis-à-vis de Zimnicea.

N.C.: E, vis-à-vis de Zimnicea, da.

Soţia: Cum îi zice acolo unde v-a dus?

N.C.: Samoviţ.

Soţia: Somoviţ.

N.C.: Samoviţ. Şi ne-a dus acolo, noaptea târziu, i-am dat promisiunea lui moş Florea, el a venit înapoi. Am dormit culcaţi aşa… ”Să nu tuşiţi, să nu tuşiţi, ca să nu se audă ceva…”, (voci suprapuse) mai erau şi asta am descris-o cu mai multe amănunte şi dincolo plini de noroi, toate astea, era noapte, dar se făcuse ziuă… Matei al meu a ieşit p-afară să vadă unde suntem şi spune: ”Măi, nu este Nicopole aici, este altă, altă staţie, Samoviţ”. Şi eu aveam ceva bani bulgăreşti, am intrat la casă, am văzut la port, acolo, şi-am luat două bilete pentru, pentru Sofia. El se plimba pe-afară şi am văzut că vine cu-n, cu-n poliţist după el, cu-n sergent: (voci suprapuse) “Bă – zice – hai că m-a prins ăsta…” (râde)  ”Ce este?” ne-a luat ăla la întrebări, nu ştia nimic şi ne-a dus la… ne-a dus la postul de (voci suprapuse) poliţie al lor, noi îi ziceam jandarmi aici. Acolo şi-a găsit unul care pe toată linia p-aicea erau români sau care ştiau româneşte. Ne-a luat: ”Ce e cu voi, mă?” “Uite, aşa, aşa…”. E… păi ei ştiau toţi p-acolo de Corneliu Codreanu, ce se-ntâmplă, toate astea… Am ajuns, ne-a dus la şeful de la 8, am aşteptat să vie şeful, şeful îi spunea Năcealnic. Ş-acuma zice: ”Eu nu… nu pot să dispun de voi, nu pot să, să vă dau înapoi sau altceva…”. Păi asta mai trebuia! ”Nu, nu – zice – staţi liniştiţi aicea, dar eu nu pot să hotărăsc ce e cu voi, eu vă trimit la Direcţia Generală a Poliţiei.” Şi-aşa, încă o zi şi o noapte, oprind la Plevna, oprind la toate astea, prin beciuri, prin toate, am ajuns, după două zile, am ajuns la Sofia. La Sofia au aflat cine suntem, ne-au dus la directorul… Mai interesează astea?

V.C.: Pe scurt.

N.C.: Da, ne-a dus la directorul, (voci suprapuse) la directorul general. Poftim?

Soţia: La Şumancov?

N.C.: Nu. Directorul general era Ţancof…

Soţia: Ţancof…

N.C.: Şumancov era comisar. Şi a doua oară, Ţancof era şeful poliţiei din Macedonia, bulgarii ocupaseră acolo, şi Şumancov era şeful poliţiei. E, ne-au luat la-ntrebări, chestii d-astea, de ce-am venit, ne-a separat de… de Matei, el spunea fel şi fel de…  (râde) de trăznăi şi ne-a separat. Şi-atunci, la ziuă, cu trenul care urma, băgat în lanţuri, ne-au dus la Sofia, oprindu-ne pe la Plevna, pe la toate ocoliile…

Soţia: …ai mai spus…

N.C: … cum ziceau ei, pe la judeţe… până când am ajuns la Sofia, ne-a băgat într-o sală de aşteptare, unde numai cerşetori şi vagabonzi şi toţi se frecau, erau râioşi, păduchioşi, tot felul de astea. Ne-a dus la direcţia generală a poliţiei, ne-a separat, ne-a separat, Matei de-o parte, eu de altă parte, ne-a luat la întrebări. Acolo, iarăşi, români peste tot, ştiau româneşte, ne-au luat declaraţii, toate astea… E, zice: ”Acuma intraţi în categoria deţinuţilor politici!” Şi după vreo…

Soţia: Emigranţilor, emigranţilor…

N.C.: E, emigranţi, da… Şi după câteva zile de arest acolo, zice: ”N-avem ce să facem cu voi. Noi nu vă dăm în ţară. Garda de Fier este cunoscută, cunoscută în Bulgaria şi o să vedem ce-o să facem cu voi. Vreţi să lucraţi, să fiţi la noi aicea, uite v-am dat la…”, a întrebat ceva, dacă avem ceva bani şi eu mai aveam şi am… la un hotel Plovdiv, Plovdiv ne-au dat acolo. Am dormit acolo câteva zile şi acest Şumancov, comisarul, ne-a spus: “Am să vă găsesc ceva de lucru, la Plovdiv.” Aşa aşteptăm asta, eram liberi, am ieşit, eu am ieşit în Sofia…

Soţia: Cum ai ştiut tu de şcoala română?

N.C.: Ştiam din ţară, ştiam din ţară că la Sofia este un liceu român, la care frecventau macedonenii. Şi Vidinin, şi din Vidin şi aveam adresa, ştiam că e la Sofia este o biserică românească, am trecut pe la biserică, era închis, m-am dus la liceu. La liceu, am intrat acolo, zic să vorbesc cu vreun profesor, cu secretarul, ceva… Când, pe sală, acolo, întâlnesc pe un student de la Timoc, unul Filip Marinescu, care stătuse în… în căminul nostru “Teleorman”. Şi eu îl ştiam că-i comunist, aşa, dar el era pedagog acolo şi urma să ia, să-i dea postul de profesor acolo.  “Mă – zice…

Soţia: … ce-i cu tine”?

N.C.: (râde) …voi sunteţi – el ştia că sunt legionar – voi aţi fugit din ţară!” zice, chestia cu Armand Călinescu. Da. Eu zic: “Vreau să vorbesc şi eu cu… cu secretarul, cu cine…”. “N-ai ce să vorbeşti – zice – secretarul e comunist”. Dar şi el era comunist… (râde) Şi ”Nu-i nimica – zice – vedeţi-vă de treabă şi fiţi liniştiţi…”. El nu mi-a spus nimic, pentru ca seara, acolo la hotelul nostru să ne pomenim cu 7-8 elevi de la  liceul român de-acolo, cu mâncare, cu chestii d-astea…

Soţia: Ei deja erau în cuib organizat, de 6…

N.C.: Era un cuib organizat acolo de… era Titus Valea, (voci suprapuse) era acolo, era un Arthur Noveanu, frate cu doctorul Novene, d-ăştia… mai era un profesor Turdeanu, şi mai mulţi… Ţigănescu. Ăştia erau simpatizanţi sau aşa, n-am putut să vorbesc cu ei (voci suprapuse) şi-au venit băieţii ăştia. E, nu ştiam, era după ora 10, şi când au intrat în sală, toţi îmbrăcaţi în costum de şcoală – “Trăiască Legiunea şi Căpitanul!” (râde) ei aflaseră ce sunt, ce e cu noi… repede zice: “Uite, v-aducem şi aveţi, noi în fiecare seară o să venim aicea, dar câte unul”, pentru că ei săreau gardul, era internat şi nu putea… Au venit de vreo două-trei ori, până când, într-o zi… ne-a luat noaptea şi ne-a dus în altă parte. Ei ne spuneau: “O să vă facem legătură, noi nu putem să ieşim din, din liceu, din astea, dar o să facem o legătură cu, cu o studentă macedoneancă, care să vă poarte prin Sofia, p-aicea…” (râde) Era dânsa!

V.C.: Deci acea studentă macedoneancă era viitoarea dumneavoastră soţie?

Soţia: Da, da.

N.C.: Târziu a fost… în al doilea exil…

V.C.: Dar ce căutaţi dumneavoastră? Spuneţi-mi câteva…

Soţia: Părinţii mei erau români macedoneni, stabiliţi după primul război mondial…

V.C.: Numai o clipă, vreţi să veniţi puţin mai aproape, vă rog frumos.

N.C.: Erau mulţi macedoneni în Bulgaria, hai aminteşte…

Soţia: Da. Părinţii mei, români macedoneni, dintr-o localitate pur românească Molovişte care-i zice, erau şi paşaportari români. Şi când… ultimul război… fusese frontul acolo, şi-a căzut obuzele chiar în… Bitolia, în Molovişte acolo unde era, şi-a fost deportaţi toţi; fiecare, unii au venit în România, alţii au rămas în Bulgaria, alţii în Iugoslavia… aşa s-a făcut că părinţii mei erau stabiliţi deja din ‘16 în Bulgaria. Acolo am făcut şcoală primară la şcoala română, şcoala franceză – liceul şi după aceea facultatea la bulgari…

V.C.: Ce facultate aţi făcut?

Soţia: Litere şi Filosofie şi mă rog, mă lansasem şi-n literatură deja, eram un nume cunoscut, dar al doilea exil când a venit ei, eu deja lucram la Legaţia Română.

V.C.: Dar acuma, când a venit în ‘39…?

Soţia: N-am putut să ne-ntâlnim…

V.C.: Nu v-aţi întâlnit?

Soţia: Nu, nu… eu cred că eram atunci ultimii…

N.C.: După câteva nopţi, ne-au luat…

Soţia: I-au luat. Noi, ştiu că mi-a spus: “Trebuie să te-ntâlneşti în cutare…” şi a venit băieţii să spună. Băieţii deja erau organizaţi, încă de pe 2 februarie 1936, într-un cuib şi datorită unui profesor aşa de, o figură legendară, ca să zic, Titus Valea, care săracul a avut o soartă… soartă tragică, dar ei au, el a organizat cuibul acesta la liceul român. Şi ei ştiau acuma… mă rog…

V.C.: Şi dumneavoastră cum intraseţi în legătură cu acest cuib de legionari de la liceu?

Soţia: E, cum intram?! Noi eram, colonia noastră era foarte strâns legată de activitatea şcolară, de profesori şi…

N.C: Biserica…

Soţia: Biserica toa… noi ne întruneam la toate serbările oficiale româneşti, chiar ţin minte, la moartea Căpitanului, era-n Ajun de… 1 decembrie… şi noi acolo am aflat, şi elevii, nu ştiu de ce, au venit pe mine să mă-ntrebe: ”O fi adevărat?” Nu se poate, nu puteam să cred chestia asta… Nu se poate, aşteptaţi, o să vie… şt… ştiri de la Bucureşti. Dar se…

V.C.: Dar ce ştiaţi dumneavoastră despre Căpitan atuncea?

Soţia: Să vă spun. Titus Val… Valea, odată vorbind, nu ştiu ce zice: ”Am visat, l-am visat pe Căpitan. “ Eu nu ştiam că vorbeşte de Codreanu, eu credeam că el a făcut armata şi vorbeşte de căpitanul… da. Dar când am văzut ce transportat era şi-a început să spună: “Cum, n-ai auzit de Corneliu Codreanu?” Eu văzusem în ziare portretul acela, adică…

Radio România
Sfârşitul înregistrării; 60’