Garda de Fier

CASETA / ROLA NR. : C 1014
NR. DE INVENTAR : 2611
DOCUMENTUL NR. : 1709
CONTINUT : SIMA DIMCICĂ (I)– rezistenţa din Dobrogea; grupul din Sinoe; ds. Nicolae Ciolacu; ds. fraţii Fudulea; întîlnirea de la Partizani (1949); mişcare legionară la Constanţa: organizare, structură, ierarhie.
REALIZATOR : Silvia Angelescu
DATA INREGISTRARII : 24.08.99, Constanţa
DATA COPIERII : 7.09.99 de pe DAT
DATA PRELUCRARII : 7.09.99
TRANSCRIERE : SA
DACTILO PC : SA

OBSERVATII: Inregistrarea începe brusc; intervievatul are un mod didactic de expunere. La fel şi tonul; la interviu asistă domnul Gheorghe Filiu, un alt membru al mişcării de rezistenţă (grupul Gogu Puiu)

Silvia Angelescu: … dumneavoastă, domnule Dimcică, aţi fost participant direct la rezistenţa anticomunistă din Dobrogea.

Sima Dimcică: … în organizaţia legionară – eu o dau aşa cum a fost – în stil legionar. Aşa… Organizaţia din Dobrogea a fost organizată… încă din 1946.

S.A.: Dumneavoastră aţi fost de la început în organizaţie?

S.D.: Vă spun acuma… ’46. In care, aici în Constanţa am avut un comitet pe care noi îl spuneam “Comandament”.[1] Un comitet pe care erau următorii: inginer Stere Semergiu, Cresu Gheorghe, Bilică Vanghele, Gică Perifan şi Stere Gamburu. Acest comitet, o parte din ei avea… funcţie fiecare. Adică: inginerul Stere Semergiu a fost numit… de domnul Pătraşcu Nicolae, profesorul Nicolae, din Bucureşti, care era secretar general al Mişcării Legionare în ţară. In străinătate a fost Horia Sima. Aşa… Inginerul Stere Semergiu am spus eu, a fost şef numit  şef de judeţele Constanţa şi Tulcea. Direct de Nicolae Petraşcu. Acest Stere Semergiu mai avea o funcţie pe care era şeful Corpului Muncitoresc pe ţară. Al Mişcării Legionare. Aşa…

Cresu Gheorghe a fost numit şef de judeţ. Gică Perifan a fost curier. Bilică Vanghele a fost membru şi Stere Semergiu tot membru.

S.A.: Dumneavoastră aţi avut vreo funcţie?

S.D.: N-am avut; vă spun mai tîrziu. Aşa… Pe vremea aceea eram în comuna Sinoe, judeţul Constanţa. Comuna Sinoe a luat fiinţă… legătură cu comitetul din Constanţa încă din 1946, toamna, spre ’47.[2] Dintre care… Stere Semergiu, Cresu Gheorghe, Gică Perifan au venit de cîteva ori în 1947 pentru a face nişte şedinţe. Sedinţe legionare.

S.A.: Organizaţia din Sinoe atunci era deja constituită?

S.D.: Vă spun acuma… Aşa… Incît s-a făcut prima şedinţă cu aceşti din Constanţa, s-a făcut prima şedinţă la fratele meu, în casele lui, Timu Dimcică.[3] Dintre care au fost următorii acolo: era fratele Timu Dimcică, Hristu Gache, agronomul Hristu Gache, şi care a fost şef de organizaţie din comuna noastră. In comuna noastră el a fost şeful. Iar eu am fost aşa-zis ajutor, să zicem. Lu’ Gache. Gică Perifan totdeuna avea legătură cu Sinoe.[4] Intre Constanţa şi Sinoe. Pentru că Sinoe a fost numit de către şeful de judeţ… Stere Semergiu, şeful de judeţ şi şeful de  judeţ… Cresu Gheorghe a fost numit un centru de primit ştirile, comuna Sinoe, adică. Comuna Sinoe, cu alte cuvinte, a fost un… centru pe care noi le primeam din Constanţa de la Comitet din Constanţa, iar Constanţa primea direct  de la Bucureşti. De la domnul profesor Nicolae Petraşcu, care a fost pe ţară. Tot cu organizaţia legionară.

S.A.: Aveaţi şi rolul de a răspîndi aceste informaţii?

S.D.: Vă spun acuma… Aşa… In 1945 eu m-am desconcentrat din armată. După război, bineînţeles.[5] Pe care, acest Hristu Gache era… şef de organizaţie în comuna mea, şi m-a luat într-o zi încolo şi m-a întrebat: “Uite care-i povestea, Dimcică: îţi spun ceva, dar să rămînă la tine, ştiu că eşti un om secret, dar e pericol! Noi, aicea, din 1946, toamna ’47, noi avem o organizaţie legionară împotriva comuniştilor. Să intri şi tu, dacă vrei, zice, bineînţeles”. Eu – de acord, gata! Atunci eram tînăr, aveam numai 34 de ani. Si bine… Deci, cu alte cuvinte am intrat în organizaţia legionară din Dobrogea, 1947 toamna, spre ’48.

In 1948, primăvara, mai vine ştirile noastre de la Gică Perifan, care era curier, legătură între Sinoe şi Constanţa şi ne dă nişte ştiri.[6] Zice: “Cam cîţi sunteţi?” “Suntem vreo 4-5”. Zice: “Uite care-i povestea…”

S.A.: … din Sinoe…

S.D.: Din Sinoe… Zice: “Uite care-i povestea: noi am primit de sus – cu alte cuvinte de la Comandamentul Bucureşti – de sus, zice, să mai mărim cercul, să mai luăm cîţiva, zice, de oameni buni, care-i ştiţi voi din Sinoe, zice, şi să intre şi ei”. “Da”.

Intr-o bună zi, ne-am adunat: eu, agronomul Hristu Gache, care a fost şef de organizaţie în Sinoe, Nicolae Ciolacu – Nicolae Ciolacu care mai tîrziu a fost şi… arestat, dar deocamdată nu e – aşa, şi să mai…. Alegem, pe cine?! Am ales pe cîţiva, acolo. E nevoie să-i spun pe nume?

S.A.: Da, dacă vi-i amintiţi, puteţi…

S.D.: Am mai luat… Manciu Stere, pe care a fost în 1936 mi-a fost chiar şef de cuib şi eu am fost chiar corespondentul cuibului în Cadrilater, comuna Carali; trebuia de la început, de-aia n-am vrut eu să spun…[7] Aşa… Dima Paşata, Tănase Vlahbei, Tănase I. Vlahbei, Tănase Gh. Vlahbei, trei veri sînt, pe care acest Tănase Gh. Vlahbei a murit la Aiud… Iancu Dimcică, Mircea Eruc şi… Dima Paşata. Aştia care i-am mai luat. De-acuma ne-am făcut… mai mulţi, să le dăm de lucru mai mult Securităţii, asta e o glumă, aşa. (rîde uşor) Aşa…

In 1948 altă şedinţă acuma s-a făcut în casele lu’ Timu Dimcică…[8]

S.A.: … din Sinoe…

S.D.: Din Sinoe, fratele meu. Aşa… Au venit şi am făcut şedinţă. La această şedinţă a participat Nicolae Ciolacu, Cristu Gache, Timu Dimcică…

S.A.: Deci au fost toţi din Sinoe.

S.D.: Nu toţi! Nu! Numai cîţiva. Nu era nevoie… Pentru că noi am avut un stil, un sistem cu organizaţia: chiar dacă eram 10-15-20, nu se cunoştea unul cu altul.[9] De exemplu, eu am fost şef, să zic aşa, eu îi cunoşteam pe toţi, iar ei între ei – nu! Asta e un sistem masonic. Aşa fac ei. Si am procedat şi noi aşa. Că mai tîrziu ne-am încurcat şi ne-am… altceva. Aşa…

In 1948 se mai face o altă şedinţă la unul, oarecare Dincă Vlahbei.[10] Dincă Vlahbei…

S.A.: Tot din Sinoe…

S.D.: Tot din Sinoe…

S.A.: La şedinţele astea veneau şi din afară, din alte organizaţii?

S.D.: Păi asta, asta spun acuma! Dincă Vlahbei. Dintre care au luat parte cu: de-alde Ghiuvea, Matarangă Nicolae… ăştia cu grupul lor, Stere Hapa… dintre care era şi unul, Gogu Puiu.[11] Acest Gogu Puiu prima dată cînd a venit la noi în Sinoe, la această şedinţă (accentuează) şi n-a mai apărut! Vă spun de ce. Acest Gogu Puiu a venit din Germania din 1947. Cînd a venit din 1947 din Germania, mai precis chiar din Austria, dar nu contează asta. Aşa… Cînd a venit din Germania paraşutat, Internele l-au chemat că a venit om străin în ţară, sigur că da. Si l-au ţinut pe la… un an de zile la Interne, la anchete. Incă nu era el intrat în… organizaţie.[12] După ce a venit de la Interne, în 1948, acuma el intră în această organizaţie, se cunoaşte cu unul, cu altul, cu fugarii, cu cutare şi să activeze şi el.[13] Dar organizaţia în Dobrogea a fost (accentuează) încă din 1946, spre ’47! Nu cînd a venit Gogu Puiu; cînd a venit Gogu Puiu era deja! V-am spus şi repet! Noi am avut legătură direct cu Bucureştiul. Cu domnul profesor Nicolae Pătraşcu.[14] Care a fost tot venit din Germania.

S.A.: Si tot paraşutat?

S.D.: Nu, nu era paraşutat. Aşa… In sfîrşit, a venit din ’45. Si acuma să continuăm înainte…

S.A.: Stiaţi că la Viena există un guvern constituit de Horia Sima? In ’45?

S.D.: Dom’le, nu ştiu asta… la Viena… Poate domnul Filiu dacă ştie.

S.A.: L-am întrebat, acuma răspundeţi dumneavoastră

S.D.: Bine. Nu ştiu! Eu am să vă spun exact ce ştiu şi ce… vă declar aici sînt adevărate.

S.A.: vă rog…

S.D.: … nu sunt “potrivite” de la mine sau de la unul, de la altul. Pentru că eu am fost de la început în organizaţie şi-am fost unul dintre cei care… printre primii, cum să spun, aşa că le cunosc bine.

S.A.: Deci să ne întoarcem la venirea lui Gogu Puiu în Sinoe.

S.D.: Gogu Puiu în Sinoe. (repetă) A discutat ce-a discutat, el avea o părere cam altfel, adică nu prea se împăca cu ceilaţi fugari.

S.A.: Adică? Care erau diferenţele?

S.D.: Vă spun acuma. Nicolae Ciolacu a fost pe linie legionară, bineînţeles.[15] Gogu Puiu tot pe linie legionară. Dar Gogu Puiu nu a avut legătură el nici cu Constanţa, cu Comitetul din Constanţa, nici cu Comandamentul din Bucureşti. O făcea cu alţi… cu Papanace Sanasache, nu ştiu cu cine mai avea el. E vorbă că nu a fost cu noi. Si în seara aceea la Dincă Vlahbei, la… şedinţă nu s-au înţeles şi i-a spus Nicolae Ciolacu şi gazda chiar, Dincă Vlahbei – a fost un om în etate, legionar vechi – a spus: “Dacă-i vorba aşa, noi nu putem să ne-nţelegem cu tine, tu să-ţi vezi de treaba ta şi noi ne vedem de treaba noastră”.

S.A.: Dar de ce nu s-au înţeles? Spuneţi-mi concret.

S.D.: V-am spus: el avea legătură cu alţii şi noi aveam legături direct cu Pătraşcu Nicolae. Pătraşcu Nicolae a fost… secretarul… şeful Mişcării Legionare pe ţară, iar Gogu Puiu a luat pe altă linie pe care n-o vrea s-o recunoască pe…

S.A.: Da, dar luptaţi pentru aceeaşi cauză!

S.D.: Pentru aceeaşi cauză! Mai tîrziu… ne-am împăcat. Acuma, deocamdată… spun aşa…

S.A.: Aşa…

S.D.: In 1948, 3 iunie, vine Siguranţa Statului  – că atunci nu era Securitate – vine Siguranţa Statului şi arestează pe camaradul Nicolae Ciolacu.[16] Vreau să fac o paranteză aicea şi aş vrea să vă întreb… dacă vreţi să închideţi… (întrerupere)

S.D.: Nicolae Ciolacu. Au venit 2… O maşină cu 2-3… comisari – cum era vechea lege – comisari.[17] Intră în sat şi întreabă: “Mă, cine cunoaşte pe Nicolae Ciolacu, unde stă el?” Un oarecare, un cetăţean de acolo: “Eu, domnule. Eu îl cunosc, zice. Stiu unde stă!” “Bine!” L-au luat cu maşina.

S.A.: De ce l-au arestat? Pentru că era legionar?

S.D.: Pentru că era legionar. A făcut 2 ani de puşcărie şi-n 194… sub Antonescu… Pînă în ’45. In ’45 s-a eliberat el. Foarte bine că mi-aţi făcut întrebarea. Si l-au pus în maşină. Pe drum spre casa lui, lui Nicolae Ciolacu, avea… mergea spre casă el, cu o putină goală, o putină de brînză. Goală. Un butoi. Goală. Aşa… Să vedeţi că e interesant, de-aia v-am întrebat! Din maşină îl zăreşte cetăţeanul: “Asta e, zice, uite-l, ăsta, zice, e Nicolae Ciolacu, de care întrebaţi”. “Da?” “Da!” Cînd vine maşina în dreptul… lui Nicolae Ciolacu, opreşte maşina. Coboară jos unul din ei, comisari, şi-i dă bună ziua lui Nicolae Ciolacu: “Bună ziua”, “Bună ziua”. “Ce-i cu dumneata?” “Uite, merg şi eu acasă, nu ştiu ce…” “Da’ dumneata… eşti cumva Nicolae Ciolacu?” “Da, eu sunt Nicolae Ciolacu”, zice. “Da?” “Da!”… “Păi, avem ceva de discutat cu dumneata, zice. Cum să facem?” – zice. “Da. Imediat, chiar acuma. Dar să-mi daţi o secundă numai ca să-mi las putina la marginea… gardului, pentru că aicea în stradă dacă o las – că au vrut să-l ia în maşină – în stradă dacă o las, o ia cineva”. Si  s-a dus el încet-încet, (repetă) a lăsat putina jos (se înfierbîntă) peste gard, ţîşti! Si a fugit!… Comisarul: “Stai! Stai!” Scoate pistolul, trage. “Stai!” – trage-n vînt. Sare şi celălalt. Comisar. Amîndoi, foc, prin grădini, cutare… Dus a fost! Prin coace-coace, s-a ascuns iar prin… A intrat iar undeva unde a putut să ascundă şi n-a mai venit; după 3 ani jumate. Dus a fost şi atîta tot! Deci, de-acuma Ciolacu Nicolae este fugar. Este fuger, dar este partizan în pădure.

S.A.: A luat legătura cu fraţii Fudulea?

S.D.: A! Sigur că da! Acum, asta am vrut să spun. S-a dus în pădure, peste o săptămînă-două  (voci suprapuse) … acuma cît timp a trecut…[18] A auzit…

S.A.: In pădure, unde?

S.D.: Babadag. (voci suprapuse) Pădurea Babadag. N-am fost atent. Se întîlneşte… Acuma, sigur că în acest moment şi ei sunt fugari proaspeţi, tot în ’48. Aşa-i, domnul Filiu?… Aşa… Si ei sunt fugari. Si s-au întîlnit. Ei, de-acuma, desigur că ne-mprietenim, ne-nfrăţim şi să facem…

S.A.: dar ei nu se ştiau dinainte?

S.D.: Cred  că se cunoşteau din Durostor, pentru că nicolae Ciolacu a fost în Durostor. Eu am fost în Caliacra. Cu ăia… Fudulea, tot în Durostor…

S.A.: Dar spuneţi-mi, Nicolae Ciolacu ştia atunci că fraţii Fudulea sînt în pădurea Babadag?

S.D.: Stia că este fugeri.

S.A.: Da’ nu ştia unde…

S.D.: Nu ştia unde. E, cum a făcut, pe cine, nu-ştiu-ce, încoace-încolo, vorbă că s-au întîlnit. In pădure. Si  s-au împrietenit acolo şi de-acuma să facem organizaţie, să ne împrăştiem prin sate.

S.D.: Dumneavoastră personal aţi ştiut episodul ăsta, încercarea de arestare a lui Nicolae Ciolacu?

S.D.: Păi n-a fost în sat cu mine?!… Sigur că da! Sigur, pe 3 iunie. Aşa…

Si  (voci suprapuse)

S.A.: Aţi ştiut unde au fugit, atunci?

S.D.: Deocamdată este în pădure…. Atît…

S.A.: Si dumneavoastră în sat ce ştiaţi? (voci suprapuse)

S.D.: Spun acuma. Peste vreo 3 luni de zile, să zic 4, poate, a venit într-o noapte la mine.[19] La Dimcică Sima. Ciocăneşte la…

S.A.: Ciolacu..

S.D.: Ciolacu… Ciocăneşte la geam, cioc-cioc, (şopteşte) :”Sima! Sima!”… Soţia mea aude şi dă… mă mişcă: “Mă, zice, e cineva la geam, mă, nu cumva e Securitatea, mă?” – că noi eram înspăim…Vai! Vai!… Că de-acuma-i Securitatea, în ’49. Aşa… Eu mă scol imediat, mă îmbrac, ies la geam, “Nu te speria, zice, că sînt eu!” “Bun!” – ă, eu bucuros. Bucuros c-a venit el la mine. Am ieşit afară – noaptea – am intrat în plivar, acolo, de-al meu, într-un grajd – asta este în comuna sinoe, ţineţi cont! Aşa… Si am discutat ce-am discutat cu ei, tot în regulă. Zice: “Să-l chemăm şi pe Hristu Gache”, zice. Pentru că Hristu Gache era mai încolo, aşa, vreo cîteva case, eram vecini într-un cartier mic, acolo. Aşa… Merg eu a doua zi – noaptea aceea a dormit în plivarul meu! – merg eu la..

S.A.: Cînd era asta?

S.D.: 1948-toamna, spre ’49. Aşa… (repetă) O fi fost, ziua nu-mi mai aduc aminte precis. Aşa… ’48 spre ’49. Merg la Hristu Gache.[20] Seful de organizaţie al nostru. “Măi, dragă Hristule, uite care-i povestea: a venit Ciolacu şi vrea să vii şi tu la mine”. “Da?” “Da!” “Bun!” Si el bucuros că facem legătură pe urmă cu el.

Si… a doua zi vine (repetă) şi Hristu şi am stat toată ziua de vorbă la mine acolo, în casă la mine şi peste noapte, mai tîrziu, am plecat pe cîmp, la nişte vii, acolo, să stăm de vorbă acolo şi mai mult.[21] Am vorbit ce-am vorbit – noi le consideram acuma şedinţe! – adică, am fost eu, Hristu Gache şi Nicolae Ciolacu. Fugar… Sedinţe… Tot de-a organizaţiei. Discutam.

S.A.: V-a povestit despre fraţii Fudulea? Si întîlnirile lor?

S.D.:Ne-a povestit că s-a întîlnit şi este de acord şi Fudulea cu el, s-au înţeles, că erau cam de aceeaşi părere şi chestii de-astea.

Peste vreo 2 zile a plecat de la mine.

S.A.: Aţi luat vreo hotărîre atunci?

S.D.: A plecat… încă nu!.. A plecat… A plecat şi “O să viu, zice, mai tîrziu”. Bun!… Ce să vină mai tîrziu, că… Tot în ’49 – acum o ştiu de la Nicolae Ciolacu, cînd a venit a doua oară – s-a dus la Lunca, comuna Lunca, judeţul Tulcea, are o soră acolo şi s-au adunat acolo cu alde Matarangă, Ploscaru, Stere Mişu, erau toţi fugari ăştia; erau grupul lui Matarangă.[22] Si au discutat ce-au discutat acolo şi au plecat fiecare la locul lui şi vine peste vreo cîteva zile, vine din nou la mine.[23] Vine din nou la mine şi zice: “Măi, să mergem şi prin sate de-acuma, să facem legături  şi cu satele . Să facem şedinţe la Mihai Viteazu, să facem şedinţe la… Baia, ceamurlia, la cutare, la cutare. La Corburile de Jos, din Constanţa, în dreapta, în stînga, n-o să stăm aşa! Să facem legături în toate satele”.

Ca în 1949-primăvara… cade gazda lui… Gogu Puiu, care a fost prima dată acolo şi se arestează. [24]

S.A.: gazda de unde?

S.D.: Din Sinoe. Au luat trei: au luat Hristu Gache, Gioga Dumitru, Dincă Vlahbei. Aştia trei. I-au luat pe luna lui iunie.

S.A.: ’49.

S.D.: ’49. Acuma…

S.A.: Dar îi arestaseră numai pentru că fuseseră atunci gazdele lui Gogu Puiu… (voci suprapuse)

S.D.: Domnule, deocamdată nu ştim; mai tîrziu o să vedem. I-au arestat ca bănuiţi. Aşa… Si noi înainte, am uitat să vă spun, că am luat o hotărîre acolo, o mică hotărîre, că noi suntem “deocheaţi”.[25]

S.A.: Acolo, cînd? Cînd aţi vorbit în cîmp?

S.D.: Pe cîmp. (repetă) Noi suntem deocheaţi –de-acuma: poate să cadă Dimcică înaintea noastră, înaintea voastră, că el este de-acuma fugar. Poate să cadă cutare-cutare. Dar uite ce-i: în caz, dacă cade Hristu Gache, agronomul  Hristu Gache, rămîne locţiitor, preia organizaţia, Dimcică Sima – eu! Ca s-avem legătură cu partizanii din Babadag. S-avem legătură…

Iacă, în 1949, la 1 iulie, 1 iulie, Comandamentul nostru din Constanţa cade.[26] Toţi – arestaţi… cu excepţia Stere Semergiu, inginerul;[27] el nu, pentru că în 1948-toamna, septembrie, a-ntins-o. A observat el ceva şi a trecut peste hotare dincolo şi acolo s-a căsătorit, acolo şi-a făcut… familie, tot şi n-a mai venit nici acuma.

S.A.: Unde, în Iugoslavia a fugit…?

S.D.: In Franţa. Am auzit din Franţa şi din Franţa în Canada şi… Deocamdată noi ştim că-i in Spania. Aşa… El a fost foarte… avea funcţie importantă! Avea funcţia de… sarcina care i-a dat Nicolae Petraşcu cu toată Dobrogea…  (voci suprapuse) şi Tulcea, sigur că da!

S.A.: Si ce aţi făcut în cazul ăsta?

S.D.: (voci suprapuse) Noi, în cazul ăsta, ce să facem acuma?! Stăteam şi ne gîndeam. (repetă) Dar nu dormeam acasă, dormeam afară, pe cîmp.[28] De frica Securităţii. Peste noapte…Nu!

Intr-o noapte, 1949, 5 spre 6 iunie, Securitatea se duce, arestează pe unul, Gioga Arău, unul tînăr, de 23 de ani, din comuna Panduru, judeţul Constanţa, îl ia şi-l scoate la marginea satului şi-l împuşcă cu cîteva gloanţe în cap.[29] Si-l lasă acolo mort. L-au împuşcat! Chiar în drum l-au lăsat! De acolo Securitatea merge înainte şi intră şi în satul… Sarighiol de Deal, judeţul Tulcea vine asta, cam e pe hotar… Il ia şi pe un oarecare Pulpa Gheorghe,[30] Pulpa. Il scoate la marginea satului şi-l împuşcă la fel… De-acolo se înapoiază iar în Panduru, se duce la un oarecare Grasu Stere, care a fost gazda lui principală, gazda de mare încredere lui Gogu Puiu, era cu Gogu Puiu, avea legătură şi cu…[31] Fudulea şi cu ceilalţi…

S.A.: … acolo s-au ţinut şi şedinţe ale fraţilor Fudulea…

S.D.: S-au ţinut la Grasu multe, multe şedinţe, mari, multe. Aşa…

S.A.: Si care era în Ceamurlia, parcă, nu?

S.D.: Nu, în Panduru.

S.A.: El locuia în Panduru…

S.D.: In Panduru! (repetă)… S-au dus ca să-l ia şi pe el. Deci, era cu alte cuvinte pericol să-l împuşte şi pe el. Dar el fiind afară într-o claie, dormea acolo – că era vară – aşa, am zis, noaptea de 5 spre 6 iunie. Si aude ropote. Cînd aude, avea un căţel, căţeluşă, a început să latre, el obsearvă; pe altă parte, ia şi fuge. Si a stat 2 ani de zile ascuns, fugar, undeva. Dar nu în pădure. El umbla cu nişte acte false, treaba lui, foarte bine a făcut, pe la Piteşti, pe la Bucureşti, o şi lucrat chir, cutare, aşa. Deci cu el, asta…

S.A.: Am o întrebare pînă aici.

S.D.: Poftiţi.

S.A.: Nu mi-aţi spus dacă după ce v-aţi întîlnit atunci şi aţi vorbit că trebuie să faceţi legături mai multe în sate şi să faceţi mai multă propagandă… (voci suprapuse)

S.D.: Gata, gata…

S.A.: … aţi făcut-o sau nu?

S.D.: Gata! Chiar atunci, în momentul acela am făcut-o, am uitat să spun, cea mai principală şedinţă. Am făcut-o – şi acum mă întorc înapoi. Am făcut o şedinţă chiar în casele mele.[32] Cu toţi. Acuma ne-adunăm cu toţii; am spus că…

S.A.: asta cînd? Tot în iarna ‘48-’49?

S.D.: ’49, mai. Luna mai.

S.A.: … în primăvară…

S.D.: In primăvară. Si vine…

S.A.: Toţi cine? Care toţi?

S.D.: Ciolacu vine la mine cu o zi înainte, l-am ţinut în plivar ascuns acolo, ca diseară să ne adunăm cu toţii. Eu merg şi-i chem acuma. Acuma îi chem pe ăia care spunea, pe ăi ca să mărim….

Faţa B

 S.D.: … Si am chemat pe… v-am dat numele de mai sus, nu mai e nevoie să vă repet.

S.A.: Deci cei din Sinoe.

S.D.: Aşa, pe toţi din Sinoe. I-am chemat şi au venit acolo. Am făcut o şedinţă, în stil legionar. Adică: ne-am – ca pe timpuri – ne-am sculat noi, cu faţa la răsărit şi unul, fugarul care era, Ciolacu Nicolae spune: “Să ne ridicăm, să ne legăm gîndurile…” – formula deschiderii şedinţei legionare.

S.A.: N-o ştiu; cum e formula?

S.D.: Nu ştiu dacă o mai ţine minte… (voci suprapuse)

S.A.: Spuneţi-o, că doar nu mai e…

S.D.: Un pic, că să mă gîndesc!

S.A.: Aşa…

S.D.: N-o mai spun pe-asta, nu?

S.A.: Cum vreţi…

S.D.: Da, s-o lăsăm. Că e prea periculoasă! Si… Aşa…

Acolo, după ce am terminat şedinţa…

S.A.: Păi nu mi-aţi spus ce s-a discutat la şedinţă.

S.D.: Păi acum, acuma. După ce am terminat asta, formula, am stat fiecare jos şi am discutat că… Mi-a spus Ciolacu Nicolae, care era partizanul, să dăm fiecare… să strîngem nişte bani.[33] Pentru ce strîngem banii? Banii îi strîngem pentru ca să cumpere un aparat de radio fugarii, partizanii – eu aşa le spun! – partizanii din pădure şi să aibă şî ei acolo un aparat. Dintre care am dat şi eu, fiecare 200-300-500, fiecare cît a putut. A dat fiecare.

S.A.: Aparat de radio din ăsta obişnuit sau din ăsta de emisie-recepţie?

S.D.: Acuma, ei ştia. Că n-au… reuşit.

S.A.: ce n-au reuşit? Să-l cumpere?

S.D.: E vorbă că au căzut pînă… că pîn’ la cumpărare… nu s-a putut nimic. Si… au plecat. Am terminat şedinţa…

S.A.: Dar aicea, la şedinţa asta, aţi discutat… (voci suprapuse) aţi pus la punct o tactică, cum să faceţi propaganda…?

S.D.: (voci suprapuse) Staţi, că am ceva aicea! Dintre care aici în şedinţă unde am fost, unul a fost Iuda-vînzătorul. Si eu îl spun; nu-i frumos poate, dar îl spun. Asta e adevărul. Unul, Tănase Iorgoveanu. Camarad bun, bun legionar, tot în regulă, dar el a fost omul Securităţii şi noi nu ştiam. Pe cind el, după ce-am terminat şedinţa, tîrziu am aflat, am aflat după ce ne-a arestat – ajung eu şi pe-acolo – el ne-a dat pe listă la Securitate.

S.A.: Pe cei care aţi fost la şedinţă.

S.D.: La şedinţă…

S.A.: Nu, dar eu vă întrebam dacă aţi stabilit nişte lucruri tactice, o (voci suprapuse)…

S.D.: Asta, o armă să avem; eu aveam o armă, Oriţa, un pistol-mitralior cu 32 de focuri, da’ fiecare să-şi facă un pistol de mînă, o puşcă mitralieră dacă poate, de unde, să-şi facă.[34] Eu am avut o puşcă mitralieră, pistol mitralior cu 32 de focuri, am avut; fiecare avea cîte o… Unul sau doi dacă n-aveau, restul aveau fiecare. Erau pregătiţi. (voci suprapuse) Pentru orice eventualitate, să fie!…

S.A.: (voci suprapuse) Din război le-aveaţi?

S.D.: Poftim?

S.A.: Din război le aveaţi?

S.D.: Din război l-aveam. (rîde) Din război. Aşa am declarat la Securitate. Că mi l-a luat. Si… Bun… Foarte bun! Imi pare rău şi-acuma de el! (rîde)…

S.A.: Cred…

S.D.: Aşa…

S.A.: Si legături cu fraţii Fudulea sau cu alţii…?

S.D.: (voci suprapuse) Am plecat… Acuma: fiecare-n locul lui. A plecat şi Nicolae Ciolacu şi ăsta şi toţi. Ca… la 11 iunie 1949 (repetă)… Securitatea din Tulcea şi Constanţa au inconjurat localitatea Casimcea.[35] De judeţul Tulcea. Acolo era un fugar. Un fugar ascuns.

S.A.: Cine era fugarul?

S.D.: Unul, Nicu Marin.[36] Fost chestor de Brăila. Singurul care nu a fost legionar. Asta am vrut să spun la început. Toţi fugarii care erau fugari în pădure, peste 40 de fugari care erau, erau toţi legionari… Parte din ei erau mulţi care au făcut şi puşcărie sub Antonescu ca legionari. Acuma… L-au prins pe acest Nicu Marin, au înconjurat casa unde a fost, la unul, oarecare Moldoveanu Gheorghe. (repetă numele) In casele lui, au înconjurat casa şi el ce să facă acuma, nu ştia ce să facă; scoate capul pe geam, ca să observe dacă sînt mulţi sau ca să poată să iasă pe geam. Nu s-a putut, pentru că atuncea cînd a scos capul, gealaţii prrr! Oa balalaică şi… Aşa că Nicu Marin este împuşcat în casele lui Moldoveanu Gheorghe din Casimcea.

După o săptămînă, după o săptămînă-două, mă pomenesc într-o noapte (zgomot de fond)… mă pomenesc într-o noapte ciocănind la un geam, doi, două persoane, să zic.[37] In sfîrşit, cine sînt; este unul, Fudulea. Fudulea cu Nicolae Ciolacu. L-a adus la mine pentru că Hristu Gache v-am spus că el este arestat, nu ştia nimeni decît Dimcică Sima, “el are legătură cu noi”.

S.A.: Fudulea, care dintre ei?

S.D.: Fudulea Nicea, ăla care a fost condamnat la moarte.[38] Nicea, Nicolae, nu ştiu cum… Fudulea! Cînd am auzit de Fudulea, el îi… unul singur!

S.A.: Păi nu, c-au fost doi, de aia vă întreb.

S.D.: Frate-su a fost mort!… Fratele lui…

S.D.: Dumitru a murit mai-nainte…

S.D.: Nu mă bag acolo la…, că nu ştiu… Fudulea Nicolae.

S.A.: Aşa. Deci înainte de a fi arestat.

S.D.: Inainte, sigur că da! Aşa…

S.A.: Nu era încă “evadat”.

S.D.: Nu!… Deci, cum v-am spus, a venit cu Nicolae Ciolacu. Cu Nicolae Ciolacu a venit în noaptea aceea, ca să arate casa unde stau eu. Aşa…

Si a plecat Nicolae Ciolacu, iar el a rămas 2 nopţi să stea de vorbă cu mine.[39] Zice: “Ce ştii, mă? NU mai avem de la nici unul de la noi, noi am pierdut firul. Decît singurul om, tu eşti de la Sinoe, din povestirile lui Ciolacu, din povestirile lu’ Nicolae Jipa şi aşa mai departe. Tu ai legătură”. Eu i-am spus clar: “Din moment ce a căzut la 1 iulie.. Comitetul, nu mai ştim nimica. Deocamdată, nu!” Să vedem dacă apare ceva, v’un agent de la… chiar din Bucureşti dacă vine, peste cîteva zile sau săptămîni. Deocamdată nu  ştim nimica”. Bun! A venit el cu o bărbuţă aşa, nu prea mare…[40] cu nişte cartuşiere, cu o sabie, cu grenade. Si a stat 2 nopţi la mine de vorbă cu el. Am dat la 2 noaptea bună ziua cu el, l-am scos pînă la marginea satului şi… şi-a luat direcţia şi a plecat în pădurea Babadag. Asta nu-mi spunea mie, el, unde…

S.A.: Acolo bănuiţi, nu ştiaţi!

S.D.: Sigur că da! Aşa şi era, dar… (voci suprapuse) aşa a fost, sigur că da! “Bine”, zice.

Acuma, după ce-a murit… a împuşcat pe Nicu Marin de la Casimcea, peste vreo 2 nopţi, alţii au venit la mine. Tocmai de la Dulgheru, o distanţă de 70 de km.[41] A venit Baciu Vasile, Nicolae Jipa; ăştia erau fugari. Fugari…

S.A.: Deci ăsta era grupul din Dulgheru.

S.D.: Din Dulgheru. Grupul din Dulgheru, bravo! Aşa… A venit la mine acolo: “Măi Dimcică, ce facem, ce mai ştii, nu ştiu ce…” Zic: “Nu mai ştiu…” La fel am spus. Chiar i-am ţinut o săptămînă, că era departe, dom’le, pe jos. El a făcut 2 nopţi pe-acolo. Aşa, l-am ţinut o săptămînă, s-a refăcut.

S.A.: Si unde îl ascundeaţi?

S.D.: Unde l-am ascuns? (rîde) In plivar, în grajd. In grajd, acolo. Aveam un grajd mare. Tineţi cont, că vorbesc la Sinoe! Eu vorbesc din comuna Sinoe.

S.A.: Da, am înţeles.

S.D.: Aşa. Zic: “Uite care-i povestea: să mergeţi la locul vostru, să intraţi în pădure şi să nu mai ieşiţi, deocamdată să nu mai ieşiţi. Intraţi în pămînt! Cum… s-au ascuns apostolii Mîntuitorului, după ce l-au răstignit pe Mîntuitorul şi s-au ascuns apostolii în crăpăturile pămîntului… şi-n munţi şi-n peşteri şi-n cutare, de frica evreilor, iudeilor, aşa şi voi! Deocamdată nu ştim nimica, să staţi ascunşi. Dacă e ceva, facem noi ce facem!” “Bine, la revedere”.

Acuma… Iar mai vine o dată Nicolae Ciolacu.[42] Altă dată. Peste o lună de zile… a mai venit iară. Iar: “Nu cumva s-a ivit ceva, o legătură, nu ştiu ce, încoace-ncolo?!” “Nu-i nimica, stai şi tu acolo…”

S.A.: deci dumneavoastră eraţi, înţeleg, un centru de informaţii…

S.D.: Păi v-am spus! V-am spus de la început… Comuna Sinoe a fost centru de informaţii. Numit de Cresu Gheorghe, aşa. Si Stere Semergiu. Si “Dacă te duci pe la Constanţa…” “Chiar dacă merg la Constanţa, nu mai am pe nimeni, Comitetul a căzut…” Comandamentul, cum îi spuneam noi. Nu mai… “Bine”. A plecat.

S.A.: Ciolacu…

S.D.: Ciolacu… Acuma, peste v’o… In 1949, toamna, spre ’50, vine din nou Fudulea.[43]

S.A.: Da’ staţi puţin: în toată vremea asta, nu a venit niciodată Securitatea să vă caute?

S.D.: (voci suprapuse) Ei, poftim că n-a venit! N-a venit.

S.A.: Deci nu s-a aflat că ei… (voci suprapuse)

S.D.: Ei, ştia, da’ n-a venit! N-a venit, sigur că da! Si a venit a doua oară la mine. Cînd a venit a doua oară la mine, a stat numai o singură noapte…

S.A.: Cine?

S.D.: Fudulea. Fudulea Nicolae. Si i-am spus: “Mă, nu s-a ivit nimic. Era vorba să vină un curier de la Bucureşti, dar nu ştiu de ce n-a venit.[44] Poate o fi <căzut> şi el. Dacă eventual nu a <căzut>, să ştii că el trebuie să vină şi mă găseşte pe mine, cum-cum. Face legătură”. Cu toate că nu-l cunoşteam.

S.A.: Si el a venit singur şi atunci?

S.D.: Singur, singur.

S.A.: Si dumneavoastră de unde ştiaţi că urma să vină un curier?

S.D.: Păi ştiam! Stiam, pentru că ştiam dinainte, de vre-o lună-două înainte.

S.A.: Prin alte legături…

S.D.: Nu prin alte legături, tot prin legătura… Am uitat să… spun. Că spunea ăştia de la Constanţa: dacă cumva “cade” aşa, nu ştiu ce, o să vină cineva de la Bucureşti, de la Comandament de la Bucureşti, cineva… Da’ cine e ăsta “cineva”, nu ştiu! Si aşa că tot aşa le-am spus şi eu. C-o să vină “cineva”… Nici nu-l cunosc. Mă rog, vorba că n-a venit! Ce s-a întîmplat, n-a venit! Că a “căzut” şi domnul Pătraşcu de sus, Comandamentul… din ’45 a căzut chiar sau ’46.

Acuma: ’49, toamna. Spre ’50 Fudulea Nicolae trimite un curier special al lui, om de încredere la Sinoe, la Dimcică Sima.[45] La mine. Deşi el a fost de vreo 2 ori, dar poate-poate… Să nu mai vină iar din nou, că e greu, sunt vreo 40-50 de km. Dar acest curier al lui era din Panduru, unul, Arău Costică. Aşa.. Om de încredere şi eu îl cunoşteam personale pe el, ne cunoşteam. Aşa… Vine la mine c-o şaretă. Că i-a spus Fudulea: “Te duci cu şaretă şi-l iai pe dimcică în şaretă, îl iai aici, la Ceamurlia de Sus.” La Ceamurlia de Sus! “Acolo, zice, în păduri, facem o şedinţă, că vin şi ceilalţi fugari”. A venit la mine, ăsata, Arău Costică, cu o şaretă. “Mă, Dimcică, uite care-i povestea: m-a trimis, zice, la tine, zice şi, zice… să te iau şi pe tine neapărat, a spus: <Neapărat să-l iei!>” “Si ce să facem acolo?” “Facem şedinţă, zice, şi cu ceilalţi”. “Bine, mă!” Am spus. Noi eram atuncea tinereţe, dar nu prea gîndeam. Acu’ mă gîndesc altfel!…

Si am stat pînă a apus soarele, i-am spus soţiei că eu merg la… pînă într-un loc, nu i-am spus unde, pînă într-un loc şi viu peste o oră-două, nu ştiu cum. Dacă eventual nu vin, rămîn acolo, poate facem o petrecere. Doar ce să-i  spun soţiei?! Soţia mea ştia toate, dar atuncea, în momentul acela, era să zică: “Ce cauţi, mă, tu, mă tocmai acolo?” Ei nu i-am spus unde merg.

In şaretă, de-acum s-a întunecat, s-a făcut noapte, Doamne ajută şi hai![46] Să plecăm. Trebuia să trecem prin Mihai Viteazul, aşa era drumul. Dar noi am ocolit pe cîmp aproape, pe la marginea satului, am ocolit de-am trecut în faţa comunei Mihai Viteazil, că dacă ne-ntîlneam pe drum acolo, noaptea, “Ce-i cu voi, unde mergeţi?”  – era pericol mare! Si am.. ieşit din Mihai Viteazul, dar acuma… de-acuma vre-o 5 km. Sau 6 km. Urma satul Panduru, de unde făcea… de unde era ăsta, curierul, Costică Arău. Am intrat în sat, dar credeţi că m-am dus la casă la ei? Nu m-am dus! El m-a dus cu vorba pînă acolo. Zice: “Mergem direct acolo”. “Mergem direct acolo!” Era noapte de-acuma. 12 noaptea, vreo 1 aproape. Aşa… mergem direct la Ceamurlia de Sus. Mai sunt vreo 10 km.. “Gata, mă, mergem!”

S.A.: De la Panduru?

S.D.: De la Panduru. Eu… Am uitat să spun, mi-am luat şi pistolul mitralior de-acasă. L-am încărcat pentru orice eventualitate, dacă apare ceva şi nu ştiu ce-i cu el, trăgeam, pentru că…

S.A.: … trebuia să vă apăraţi…

S.D.: Trebuia să ne apărăm. Aşa… El, cînd m-a văzut că am luat şi pistolul, s-a încurajat: “Mă, zice, eşti înarmat bine!” “Sun, bă, ce, eu ca tine, bă?! Ai un pistol mic acolo, cu 5 cartuşe…” E, am glumit.

Si m-am dus la marginea… am ajuns la marginea satului…[47]

S.A.: … Panduru…

S.D.: Ceamurlia. Am trecut de Panduru. Ceamurlia. Cînd mergem la Ceamurlia…

S.A.: … de Sus?

S.D.: De Sus, aşa, ce-am făcut noi?! El a luat încă unul tînăr, ca să aibe grijă de cai. De şaretă. Am oprit vreo 200 sau 300 de metri – că era noapte, beznă, nu mai ştiai ce distanţă e – şi rămîne ăsta tînărul, stă cu calul aicea şi noi mergem pe burtă, aşa, mergem încet-încet-încet. “Bine, mă…”

Ne-am dus acolo, eu cu pistolul în mînă – şi el cu pistolul în mînă – ca pe front. Incet-încet…

S.A.: Da’ întîlnirea unde era? La marginea satului?

S.D.: La marginea satului, la cineva, da’ n-am ajuns. Vă spun acuma! “Mă, zic, aicea nu e lucru curat!”- i-am spus eu lui. “Nu vezi, mă, cîinii în tot satul ham-ham, ham-ham?! Toţi latră?! Ham-ham!” “Uite, mă, uite…” era pe la orele 1 acuma, noaptea. Beznă! “Uite, mă…” Stii, atunci nu era lumină electrică, era lampă. Cînd trece un om pe… lîngă casă sau pe drum, trece… Lumina se…

S.A.: … se întrerupe…

S.D.: Da, se întrerupe. “Vezi, mă? Uite!… Uite lumina aia, uite, mă, încolo” Stăm şi ne gîndim, (repetă)…

S.A.: deci vedeaţi aşa, umbre, plrin sat?

S.D.: Stăm şi ne gîndim, noi, pînă la urmă: “Hai, mă, să mai avansăm încă vreo 20 de metri”. “Hai, mă”. Dă-i, dă-i, dă-i…

S.A.: Staţi puţin: casa cu pricina, la care era întîlnirea, era la marginea satului?”

S.D.: La marginea satului. La margine, doamnă, îmi daţi voie…

S.A.: Vă rog…

S.D.: Ne-am apropiat de gard. Da’ nu chiar de lîngă gard. Erau încă, poate, vreo 20-30 de metri. Dar vedem că gălăgie… cîinii cînd latră pe om, se cunoaşte, domnule, că sîntem ţărani! Aşa… “Mă, nu-i lucru curat aici; hai să mergem înapoi”. “Mergem înapoi”. “Hai să mergem înapoi” – să vedeţi ce-a fost![48]

Am luat şareta şi-am mers acasă le el. Am dormit la prima… la comuna lui, la Panduru, am dormit acolo; dimineaţă mă scol şi o iau cu pistol mitralior, ziua nu-mi era frică. Am luat pe cîmp, văd de la distanţă, dacă-imilitar o iau, văd ce fac… Nu-mi era frică. Si m-am dus pe jos pînă acasă, al Sinoe.[49]

S.A.: De la Panduru pe jos?

S.D.: De la Panduru pe jos! Aveam pistolul. Unde mă duceam cu altcineva, de unde …(nu se înţelege)  Am luat-o pe jos. De la Panduru pînă la…

S.A.: (voci suprapuse) Aţi mers pe drumul obişnuit?

S.D.: (voci suprapuse) Nu obişnuit. Obişnuit unde se putea, unde bănuiam, ocoleam, sigur că da.

S.A.: (voci suprapuse) N-aţi avut nici un incident…?

S.D.: N-am avut, că dacă aveam… O păţeam. N-am avut. Si am stat 2 zile. După 2 zile merg la el: “Măi, Costică, ce-a fost, mă atunci seara aia? Ce-a fost în seara aia, mă?”[50] “Păi, zice, măi, Dimcică, mă! Bine că ne-am întors; dacă noi… intram în Securitate acolo, mă… Tu ştii, zice, că toată comuna a fost încercuită de Securitate, că ei au aflat că sunt… fugari acolo! Erau alde Fudulea, erau alde Ghuvea, alde cutare”. Nu erau încă arestaţi. Aşa… “Ce facem, mă?” Si mai bine că ne-am întors! Si-acuma rîdeam noi de haz, de necaz, vorba-aia; rîdeam, bine c-am plecat! Am plecat… Cu bine, sigur că da! De-acuma ne-am luat nădejdea de toate, eu merg acasă…

S.A.: Si deci ei atunci la Ceamurlia au făcut arestări masive…

S.D.: Am ajuns acasă… Ca în 194…9 – nu prea s-a făcut; s-a făcut, da’ vorbesc din organizaţia mea nu s-a făcut – şi în ’50…

S.A.: Nu, atunci, la Ceamurlia de Sus ce s-a întîmplat?

S.D.: Aşa-aşa!… In Ceamurlia (repetă) Ceamurlia era înconjurată de Securitate, iar prin sat patrule-patrule, armată multă. Toată lumea: “Ce să fie, ce să fie?!”… Ca a doua zi… S-au dus acolo unde erau ăştia informaţi… Bine că mi-aţi pus întrebarea, că omul mai uită!

S.A.: Păi de-aia sunt aici!

S.D.: Foarte bine! (repetă)… Fugarii, ce-avea şi ei, tactica lor: aveau unul băgat în ei.[51] Din organizaţie, băgaţi la comunişti. “Da’ să activezi! Ca să apuce încredere-n tine!” Da… Asta era acuma şi cu Securitatea, da’ şi cu fugarii. Ce se petrecea aci, discutau în şedinţă, cutare…

S.A.: Deci era informatorul fugarilor în Securitate.

S.D.: Aşa, aşa. Si cînd… Sau nu, în noaptea aceea, el a bănuit că n-o să iasă bine, ăsta, “codoşul” – să-i zic – aşa, spionul – mai bine, termen mai delicat – se duce şi le spune lor: “Măi fraţilor, plecaţi de-aici şi eu merg la telefon, la post, la telefon şi anunţ Securitatea”. Adică era aranjată treaba asta. “Imediat să plecaţi.” Că, ca s-apuce încredere, aşa trebuia să facă. Si unii şi alţii. Imediat ei au plecat, au plecat. S-au dus în pădure, unde au fost şi el se duce să anunţe la Securitate la telefon. Vine Securitate cu armată mare, hă, hă… Au înconjurat satul, “Că este aicea fugarii toţi, nu ştiu ce şi o să dăm, o să facem… Să-i prindem pe toţi!” Sa-u dus la gazda unde a fost, la gazda – nu ştiu cum o chema – şi n-au mai găsit nimica. Că ei au plecat. Le-a spus spionul ca să plece şi-au plecat. Au stat toată noaptea, dimineaţa au plecat toţi, armata, toată Securitatea, Miliţia, multă armată… Si au plecat.

Dacă au plecat, de-acuma… Si noi ne-am  dus acasă; acuma am terminat cu ăştia. De-acuma…

Vreau să fac o paranteză aicea, cu înmormîntarea lui… cu împuşcarea lui… Pulpa Gheorghe.[52] Mă-ntorc înapoi. Ceva groaznic! Aşa că… Acest Pulpa Gheorghe era un bărbat voinic. Nu l-am cunoscut personal, ce să zic… Da’ toată lumae spunea că-i un bărbat voinic… La marginea satului şi i-a tras un glonţ în inimă. Securitatea de acolo se duce la un sat, Colilia – astăzi Colilia s-a desfiinţat. Atunci era… Si se duce la un oarecare – tot un camarad de-ai noştri – … la un oarecare Ghindici Gheorghe. (repetă) Il ia în maşină, tot în noaptea aceea, îl ia-n maşină, se întoarce înapoi şi l-a dus la cadavru. L-au luat din maşină… “Uite!”…

S.A.: Si l-au dus să-l recunoască…

S.D.: “Uite, mă! Il cunoşti, mă?” “Nu-l cunosc, domnu’ ofiţer”. “Mă, spune dacă îl… dacă nu, să ştii că te-mpuşc d-aici! Acu’ te pun lîngă el!” – l-a ameninţat. “Domnu’ ofiţer, puteţi să mă împuşcaţi, nu-l cunosc!” Si chiar nu-l cunoştea! Si-au dat şi ei seama că nu-l cunoştea şi i-a spus  unul din ei, un ofiţer: “Bă, eu l-am împuşcat azi dimineaţă. I-am tras un glonţ în inimă”, zice. Si l-au împuşcat. Asta ce să zică, n-a zis nimica. Il ia, îl pun în maşină… inapoi şi se duce la Securitate, îl condamnă şi ăsta, da’ nu cu… lotul, cu asta… Si i-a dat nu ştiu cîţi ani şi l-a trimis la… Canal. A făcut cîţiva ani de zile… Si-aşa c-am terminat şi cu ăsta.

S.A.: Acuma spuneţi-mi despre dumneavoastră Cum aţi fost arestat?

S.D.: Acuma, da… (repetă) trebuia de la început asta… (voci suprapuse)

S.A.: Nu, acuma. Toate la timpul lor!

S.D.: Bun!… (repetă) Ia închideţi, vă rog, să mai mă gîndesc un pic…

(întrerupere)

S.D.: Am vrut să vă spun că toţi fugarii care au fost în pădure erau majoritatea – nu numai majoritatea: aproape toţi – erau legionari. (voci suprapuse) Dintre care v-am spus, ca să fac legătură cu ce vreau, dintre care era singurul Nicu Marin, care a fost… chestor de Brăila. El n-a fost legionar.

S.A.: Da, asta mi-aţi spus.

S.D.: Bun…

S.A.: Deci cum aţi fost arestat dumneavoastră povestiţi, vă rog.

S.D.: Nuuu, să fac legătură cu… mortul, cu înmormîntarea. Cu Pulpa.

După ce l-au împuşcat… pe Pulpa, a doua zi 2 securişti civili vine la familia lui Pulpa şi-i spune aşa: “Mergeţi la marginea satului, că acolo este mort, să-l înmormîntaţi. (zgomot de fond) Dar să nu… cum faceţi voi… Dar nu cum faceţi voi, cu plînsuri, cu bocete, cu cutare. Il luaţi, mergeţi la cimitir, îl înmormîntaţi şi atît! Nu cu lume, cu cutare! Vă împuşc pe toţi, toată familia” – i-a ameninţat. Ce să facă?! Aşa au şi făcut. L-au luat de acolo… Au plecat securiştii, după ce l-au şi înmormîntat, ca să vadă că intr-adevăr la-u înmormîntat şi au plecat şi ei. Si cu asta…

Acum încep cu arestarea.

S.A.: Cu arestarea dumneavoastră

S.D.: Da… 1951, decembrie. Intr-o dis de dimineaţă, într-o sîmbătă, eram la bucătărie cu soţia mea. Si văd la poartă o maşină. O maşină IMS îi spuneam noi, da’ o maşină neagră… Ies eu din curte, din casă, cînd, 2 persoane: un militar şi unul civil. A intrat în curtea mea. A dat bună ziua, bună ziua am dat şi eu, zice: “Dumneata eşti Dimcică Sima?” “Da”. In acest moment, cind discutam cu el şi mă întreba şi… aşa, la poartă văd încă 2. Aştia erau militari de-acuma. Incă 2 militari. Mai încolo, observ peste gard încă vreo 2. Acuma erau 2-3, cîţi erau, da’ mai observ încă 2. Ei s-au… ştiau că am pistolul ăsta mitralior, ce-o fi zis?! “Să asigurăm poziţia!” Aşa… A intrat în casă. Mă ia, mă depărtează de la soţie, mă ia mai încolo, “Vino încoace, zice. Mă, uite care-i povestea: să-mi spui drept, că dacă nu, o să fie mai rău. Sîntem informaţi că ai un pistol…”

Radio România

Sfîrşitul înregistrării = 60’