Garda de Fier

“Nae Ionescu a început în adolescentă prin a fi “avântean”. E o calitate pe care a avut-o în subconstient, toată viata.

Profesorul NAE IONESCU

 Cine a auzit de “Avântul”, stie că el a însemnat etnicism si religiozitate.
Pe aceste două linii Nae Ionescu a mers toată viata, până când s’a lămurit pe deplin si a aderat total la fenomenul legionar si în cel ortodox.”

“Nae Ionescu s’a cautat, a cercetat, a vrut sa spere, uneori poate sa se amageasca; dar n’a avut propriu zis o atitudine decat in Legiune, cand n’a mai fost de fapt atitudinea lui, ci una comunitara, in care era cuprins, cu care concrescuse in mare parte si pe care in alta parte o anticipase”.

“Setea, marea sete spirituala si politica a lui Nae Ionescu de a vedea crescand pe meleagurile noastre o miscare de mare barbatie si probitate, care sa fie a noastra si numai a noastra, si-a satisfacut-o, in sfarsit, sorbind apa vie din izvorul, din suvoiul legionar, pentru a carui descatusare din tainitile solului nostru sufletesc a lucrat el insusi o viata de om”.
Vasile BANCILA

“Parvan a pornit dela istorie, ca sa ajunga la filosofie.
Nae Ionescu a pornit dela filosofie si a ajuns la istorie, adica la interpretarea vietii sufletesti a neamului…
Cursul de logica al Profesorului Nae Ionescu a devenit astfel un curs de FILOSOFIA CULTURII, caci izbutise sa transforme logica, disciplina formelor de gandire, intr’o stiinta a vietii”.
P.P.PANAITESCU

“Iubirea era cimentul invizibil al vorbelor sale; pe aripile ei au mers aceste vorbe in sufletele deschise ale celor tineri; si-au facut drum in suflete zavorate de oameni rataciti.
Fara acest principiu atitudinea politica a lui Nae Ionescu nu poate avea inteles.
A spus de atatea ori el insusi, ganditorul cel mai puternic al generatiei noastre: “Gandul meu este o marturisire”.
Fundamentul acestei marturisiri, de-atatea ori verificata de istorie, este iubirea.
In aceasta gasea Nae Ionescu principiul activ al alegerii faptelor, al valorificarii, al promovarii lor, de-atatea ori tragice.
Fara acest principiu, stam in fata realitatii orbi si surzi, ca in fata unei masse amorfe de lucruri gonind haotic, fara sens, fara relief, fara valoare activa pentru constiinta noastra”.
Octav ONICESCU