VORBE CU TÂLC de Vasile Militaru
Cât de mare, bogăţia prin necinste adunată,
Niciodată, pe-a ta frunte nu e stemă, ci o pată
Care, oricât ai spăla-o, nu se şterge niciodată!
*
Cel ce naşte ‘n sărăcie şi bogat ajunge ‘n urmă, –
Nu mai vede pe săracii ce-l aveau cu ei în turmă…
Arătaţi-mi numai unul care nu-i precum se spune, –
Să fac ochii mari la dânsul, să mă ‘nchin ca la minune!
*
De toţi, ascunde-ţi fericirea! Când însă la săraci pătrunzi,
Ascunde-ţi faţa şi-al tău nume, dar mila ta să n’o ascunzi!
*
Nu e om fără durere, – fără frunză cum nu-i pom;
Dacă e vre-un om asemeni, – omu-acela nu e om!
*
Sărăcia nu’njoseşte sufletele mari nicicând,
Dar nici aurul nu ‘nalţă pe cei josnici şi de rând!…
*
Ca oaspe să primeşti mereu.
Drumeţu ‘ntârziat, flămând,
Căci, adevăr e basmul meu:
In vremuri, unii-aşa făcând, –
Când nici nu le trecea prin gând,
Au găzduit pe Dumnezeu!
*
Muncă, – rugăciune sfântă sau măiastră zeitate
Ce desgropi comori de veacuri şi-ai comori nedesgropate, –
Tu eşti pururea, pe lume, evanghelia curată,
Din ai cărei psalmi se gustă fericire-adevărată!
*
Vrei să scapi de-un om nemernic? Împrumută-l cu parale
Şi-ai să vezi că niciodată nu-ţi va mai ieşi în cale!
*
Înainte-ţi stau deschise două căi, sub largul hău:
Una duce către bine, alta duce către rău…
Grea e pururea şi sue tot la deal, întâia cale;
Cea de-a doua e uşoară: merge pururea la vale
Şi-i de-ajuns, puţin s’aluneci pe alunecosu-i prund,
Ca să cazi pe veşnicie în prăpăstii fără fund!
*
După chip cunoşti o floare,
Ciocârlia, după cânt,
Aurul, după culoare,
Iar pe om, după cuvânt!
*
Vai de omul care are
Suflet mic în casă mare;
Fericit cel ce ridică
Suflet mare ‘n casă mică!…
Vasile Militaru
(din volumul “Vorbe cu tâlc”, Ed. “Cartea Românească”).
