SCRISOARE CĂTRE MOŢA
M O Ţ A, Neamului acestuia nu i-au fost deajuns nici scrisul tău, nici suferinţele tale la care a privit nepăsător timp de 14 ani.
Acum ai vrut să-i faci dovada supremă: să-ţi verşi propriul sânge – sângele tău slabit de lovituri, de închisori şi de prigoane, într-o ţară în care tinereţea ta toată a avut parte numai de ele şi în care ai fost tratat permanent ca turburător al ordinei publice şi ca atentator la siguranţa Statului român.
Şi l-ai dat. L-ai dat într-un chip cutremurător. Noi stăm în genunchi şi-ţi sărutăm fruntea ta de viteaz şi de mucenic.
Neamului, care nu te-a crezut, îi trimitem acum din nou scrisul tau, sfinţit de data aceasta cu jertfa propriului tău sânge.
Dacă nici acum nu va înţelege suntem gata, până la cel din urmă, pentru jertfa supremă în slujba credinţei legionare.
Fii dar sigur şi dormi liniştit Moţa, – legionarii vor birui.
Corneliu
Bucureşti 31 Ianuarie 1937