Garda de Fier

Săptămânalul “Falanga”

Mi s’a pus pe plug rugina
şi-a crescut iarba ‘n ogoare,
de când am plecat din satu-mi,
dus de hoţi la închisoare.

In ogradă, buruiene
au crescut pân’ la ferestre,
şi furnicile pe prispă
strâng sub pietre vis şi zestre.

Singur stă pustiu ‘n casă,
Ţara toată ‘n lanţuri geme,
şi nu fulgeră vreo coasă
să ne scape de blesteme.

Zări se pleacă peste codri
mai săraci, mai fără viaţă,
şi nu cade niciun trăsnet,
nicio umbră nu se ‘nalţă.

Să le crape fruntea ‘n patru
hoţilor ce-mi fură Ţara,
şi ne leagă viaţa ‘n piatră –
tinereţea, primăvara.

Dar de-o fi să mor în temniţi
osândit pentru credinţă
în Legiunea noastră sfântă
şi în marea-i Biruinţă,

din mormântul fără cruce
voi striga spre zări înalte,
dorul nostru de lumină,
setea noastră de dreptate.

Şi va tremura ‘ tărie
umbra stelelor tăceriii,
când vor trece ‘n zbor Arhangheli
vestind clipa Invierii.

George IONAŞCU
Revista “Falanga”, Anul V, Nr. 30, Luni 13 Ianuarie 1941