Garda de Fier

“Decedatul” Lenin…

Duminică, pe la amiază, am rămas uluită de vestea primită de la un cunoscut din Tărăsăuţi: „Astă noapte la noi şi la Costiceni au fost răsturnate monumentele lui Lenin”. Adică, nu m-a mirat că a „căzut” Ilici, căci cu o zi înainte în Ucraina au fost distruse mai mult de o sută de monumente ale conducătorului „marii revoluţii din octombrie”, cum am învăţat cândva la şcoală despre rebeliunea proletară din 1917. M-a mirat, însă, faptul că în aceste două localităţi româneşti din zona basarabeană a ţinutului nostru se mai menţineau statuile acestui odios simbol al totalitarismului. Pe la începutul lui decembrie am fost la şcoala de acolo, însă nici n-am observat că în faţa casei de cultură stă neclintit şi grandios Vladimir Ilici. Aveam impresia că în regiunea noastră n-a rămas nici urmă de aceste monumente. „Gata am scăpat de comunism”, am auzit la telefon vocea bucuroasă a persoanei ce mi-a comunicat ştirea. Drept că „scăpatul” acesta, dorit de săteni de decenii, a fost înfăptuit de un grup de tineri pe ascuns, noaptea, aşa cum se comite o crimă. De ce nu s-ar fi putut realiza acest act de bună voinţă ziua, în mod civilizat, cu învoirea autorităţilor locale? Dar „revoluţia” îşi are legile ei, despre care îmi vine greu să judec. La drept vorbind, la Tărăsăuţi nimeni n-a plâns, nici n-a sărit să apere acest monument, care putea fi demontat şi mai înainte.

În timpul convorbirii telefonice cu tărăsăuţeanul urmăream la televizor transmisiunea în direct de la sesiunea Radei Supreme, la care deputaţii au abrogat unele legi adoptate de majoritatea parlamentară a regionalilor, printre care şi cea cu privire la principiile politicii de stat în domeniul limbilor. În apărarea legii respective s-au ridicat câţiva deputaţi, însă, cu o vădită majoritate, legea care decretase românei statutul de limbă regională a fost anulată, liderul formaţiunii „Svoboda”, Oleg Teagnibok promiţând că va fi elaborată o nouă lege, mult mai corectă privind protecţia limbilor minorităţilor naţionale din Ucraina.

Ştiind că satul Tărăsăuţi este primul din regiunea noastră în care deputaţii locali au acordat limbii române statutul de limbă regională, l-am întrebat pe interlocutorul meu (profesor de limba şi literatura română) ce părere are despre recenta decizie a Radei Supreme. Mi-a răspuns că el a fost cândva de partea liderilor portocalii, dar acum e numai cu dreptatea. Şi dacă în aceste zile toată lumea speră să se instaureze dreptatea, mi se pare că nu e corect să se afirme că românii din ţinutul nostru au votat cu Ianukovyci. Adică, nu se poate spune aceasta despre toţi românii. Rezultatele de la ultimele alegeri parlamentare arată că populaţia românească a votat cu toate partidele politice încadrate în alegeri, ceea ce e firesc într-o societate democratică. Cât priveşte legea mai sus-amintită, apoi, în realitate, ea nu se îndeplinea nici acolo unde a fost recunoscută oficial. Iată ce mi-a mărturisit profesorul de română din Tărăsăuţi,: „La noi nimic nu s-a schimbat de la data acordării limbii române a statutului de limbă regională, aşa că nici nu avem după ce regreta, iar anularea legii nu-i afectează nici într-un fel pe locuitorii satului. Şi-apoi ce fel de lege era aceasta, dacă puterea care a adoptat-o se opunea traducerii ei în viaţă?! Desigur, era bine că aveam măcar de ce ne agăţa, iar acum ar trebui să se activizeze societăţile româneşti, în special Societatea „Mihai Eminescu”, şi să pledăm pentru integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană, căci numai legile europene ne vor salva ca minoritate şi ne vor ajuta să ne păstrăm identitatea naţională”.

Maria TOACĂ
“Zorile Bucovinei”, Cernăuti