Garda de Fier

Anul I, Nr. 2

Mulţi duşmani, în neputinţa lor au aruncat împotriva noastră fel de fel de calificaţiuni. Cu asta nu ne-au făcut nici un rău şi nici n’au spus un lucru nou. Oamenii cu greutate ai zilei când şi-au dat osteneala să aprecieze mişcarea noastră, au dezaprobat-o, în aceiaşi larmă şi lipsită de măsură: ne-au judecat simplist, considerându-ne un caz patologic al vieţii sociale, primejdios prin proporţiile ce le-ar putea lua şi necesar a fi îngrădit cu asprime şi la timp. Verdictul atât de des n’a impresionat nicicând şi cu atât mai puţin astăzi. E soarta tuturor acţiunilor, eroice ca, în primele începuturi să fie atacate pe căi lăturalnice. Adversarul puternic, neavând la îndemână argumente oneste, refuză să stea de vorbă omeneşte, şi recurge la metoda cea mai comodă a batjocorei, insinuaţiei perfide şi a falsei prezentări. A pretinde, în epoca aceasta de mârşave socoteli politice, restaurarea cinstei în viaţa de Stat şi a neamului românesc în drepturile uzurpate, e un act de pură nebunie, neînţeles de spiritul zeflemist al timpului şi de cuminţenia colectivă a cluburilor politice. Suntem nişte izolaţi, însetaţi după dreptate şi după o rânduială mai bună în ţară. Acesta este crezul nostru şi îl mărturisim zi şi noapte până la sfârşitul vieţii. Să nu creadă adversarii noştri că ne intimidează! Nu! Răbdarea noastră se toceşte greu. În noi sunt zăcăminte nebiruite de rezistenţă: ne vom bate, cum spune în poveşti, până când sângele va trece peste creştet, căci numai nişte nebuni ca noi mai pot întocmi o ţară risipită şi ruinată de atâtea capete cuminţi.
Horia Sima
Profesor
– In “Garda Moldovei” (Iaşi) Anul I, Nr. 2 – 22 Noembrie 1931/ pg. 1