“Biserica Legionarilor” din Morenii Vechi
“Biserica Legionarilor” din Morenii Vechi
“Activitatea de propagandă, însoţită de acţiuni de ajutorare a populaţiei locale, s-a soldat cu constituirea unor organizaţii legionare („cuiburi”) în satele Morenii Vechi, Valea Mare, Costuleni, Prisăcani etc. La Morenii Vechi, bunăoară, şeful de cuib, preotul satului Leonid Miron, a reuşit să organizeze una dintre cele mai puternice organizaţii primare legionare din judeţul Iaşi. În 1935 aici exista o tabără de muncă alcătuită din 28 de studenţi ieşeni ai Facultăţii de Geografie de la Universitatea A. I. Cuza. Ca şi camarazii de la Ungheni, aceştia au înfiinţat o cărămidărie, fabricând 100.000 bucăţi din care, în anul următor, au ctitorit eleganta biserică în stil bucovinean, cu hramul „Sfânta Maria” (numită şi „Biserica Legionarilor”)… Şi legionarii de la Moreni, ca mulţi alţi părtaşi ai Mişcării, au sfârşit tragic. La 21 septembrie 1939, legionarii l-au asasinat pe ministrul de Interne, Armand Călinescu. Ca măsură de reprimare, autorităţile au decis să opereze, în noaptea de 21 spre 22 septembrie, o serie de execuţii. În zorii zilei de 22 septembrie, în fiecare judeţ au fost expuse publicului cadavrele a trei legionari, pe care poliţia, în plină noapte, i-a ridicat din mijlocul familiilor, i-a scos în stradă şi i-a împuşcat. Trupurile acestora au fost lăsate în văzul lumii timp de trei zile. Printre cei trei legionari executaţi în judeţul Iaşi a fost şi Leonid Miron, preotul din Moreni. În anii următori, pentru că fuseseră legionari, unii dintre localnici: la Moreni, Valea Mare, Pârliţi, Chirileni, Ungheni, au fost deportaţi de către sovietici în lagărele din Siberia. Unii nu s-au mai întors. Pe unii, care s-au întors, i-am cunoscut prin anii ’90. Le-am înţeles caracterul dur şi tăcut, oarecum închis, cioplit de realităţile timpului. Astăzi, multe dintre aspectele activităţii Gărzii de Fier, inclusiv la Ungheni, mai rămân o enigmă…” (fragmente)
Sursa text
Biserica Sfânta Maria
Bunelul meu, Andrei Racovita, locuitr al s. Morenii Vechi in a. 1935, a primit in casa sa pe perioada constructiei bisericii pe acei tineri studenti legionari. A fost un foarte bun gospodar pentru acele timpuri, fiin si prieten si cumatru cu leonid Miron, fostul preot al bisericii Sf, Maria. La venirea sovieticilor in a. 1940 a refuzat sa plece peste Prut, si a platit scump pentru aceasta. In luna mai 1941 a fost arestat si trimis in GULAG in Ural unde a si murit peste o jumatate de an in Ivdelilag. Despre aceasta a povestit un alt locuitor al satului, care la fel a fost trimis in acelasi lagar de detentie, Timosco Leontin, care la fel a fost membru al Garzii de Fier, dar care a supravietuit terorii comuniste. Familia sa, adica bunica mea, Natalia Racovita, cu 9 copii a fost deportata tot atunci in reg. Tomsc, r-l Bacciar, s. Porotnicovo, de unde au putut reveni in Moldova, dar interzicindu-le sa revina in satul de bastina, tocmai la sf-l anilor 50-i ai sec. XX. Mama mea, Ana, permanent povestea cu multa dragoste si respect despre acei tineri, care au ridicat biserica din sat in timpul taberei de vara, mentionind, ca erau foarte bine educati, ordonati si harnici. Au construit biserica gratis, fara sa ceara macar un ban, fiind numai cazati si hraniti de bunelul meu.
1