NAŞTEREA DOMNULUI de Mircea Streinul
Nașterea Domnului
Clopotele vestesc pogorîre dintru cele de sus.
Pe Iisus, cel în vecie mântuitor lumii, luminile îl poartă peste ţările noastre de împăraţi şi ciobani.
Îl primim în inimă, îngenunchiaţi în pulberea de aur a evlaviei.
O lume veche se pregăteşte de ‘nserare.
Stelele Crăciunului vestesc Răsărit plin.
Ieslele odihnitoare de Mântuitor cuprind nădejdea lui Simeon.
Uneori, oamenii au uitat semnele Cerului, dar până la sfârşit, lumina cea adevărată a biruit întotdeauna, alungând în peşteri damnate şerpii urei şi-ai păgâniei.
Ţările româneşti se deschid mântuirii.
Iisus e printre noi!
Codrii ardeleni, de vânjos gorun domnesc, plaiurile arboroşene, cu dulci colinde colindătoare în frunzişul fagilor împrejmuitori de Putna, Dragomirne şi Suceviţe, Banatul uzinelor şi al cântecelor, Basarabia grâielor ca mătasa îngălbenită la soare, a hambarelor de belşug, Moldova – şi şesurile dunărene – toate acestea îs sub semn astăzi.
Iisus e printre noi!
Da, am îngenunchiat, şi inima ni-i deschisă pentru lumina cea mare.
Irod a vărsat sânge, dar crinul împărătesc s’a înălţat, căci voia cerului a fost mântuire.
Clopotele cuprind Ţara.
De pretutindeni, isonul lor învolburează azururile.
Dumnezeu veghează din veşniciile Lui atotcuprinzătoare, peste omenia noastră. Fruntea ni se pleacă. Il simţim între noi pe Domnul Iisus, asa cum l-au vestit profeţii şi semnele, pentru acel Vifliem de luceafăr dumnezeesc.
Smirnă şi tămâie fie-ne inima!
Cântare de nădejde şi victorie.
Ţărm înalt, sufletul!
Îngenunchiere.
Căci, din inima Lui, bunătate pentru noi, doritorii, Iisus a început să meargă blândeţă şi dragoste peste plaiurile românesti.
Crăciunul, sărbătoare de pace şi bucurie, ne săvârşeşte întru bunătate.
Auziţi svonul colindelor?
Domnul Iisus îşi duce peste veacuri lumina.
“BUNA VESTIRE” (Mircea Streinul)
Ziarul “Buna Vestire”, Anul I, Nr. 250, ediţie specială de Crăciun, 1937.
