Garda de Fier

“Cum, Doamne-oiu putea trăi”…

Câtu-i lumea dealungul,
Nu-i copil ca Românul,
Tălhar ca şi Ungurul,
Blăstămat ca şi Neamţul
Şi cealău ca şi Jidul.
Românu ‘n pământ munceşte,
Cu grea sudoare trăeşte
Şi pe mulţi flămânzi hrăneşte.
Ungurul tot îţi minţeşte,
Până ce te prăpădeşte.
Neamţul te duce ‘n cătane
Şi te hrăneşte de foame.
Jidul îţi iea moşia
Şi se urcă pe dânsa,
C’a cuprins-o cu mâzda.
Cum, Doamne-oiu putea trăi
Cu duşmanii aceşti tri?
Fără-i musai a-i pocni,
Cu lemnul stejarului
Din vârful Pietrarului,
Până-i vei da dracului
Să şi-i ducă ‘n ţara lui.

Tit Bud – “Poezii populare din Maramureş”, 1908