Garda de Fier

Charlie Hebdo

Tabloidul Hamburger Morgenpost, care a publicat caricaturi ale profetului Mahomed din revista satirică franceză Charlie Hebdo, a fost ţinta unui atac cu dispozitiv incendiar, anunţă AFP. Incidentul a avut loc la ora 2 în dimineaţa zilei de 11 ianuarie, ora locală. Potrivit RT, două persoane, identificate rapid, au aruncat cu „pietre şi un dispozitiv incendiar printr-o fereastră” a clădirii ziarului german, declanşînd un incendiu care a fost stins imediat, a declarat un purtător de cuvînt al poliţiei. Două camere au fost avariate. Nu au fost răniţi, pentru că nu se afla nimeni în clădire la ora aceea. „Este adevărat. În această noapte a avut loc un atac asupra ziarului nostru”, a scris pe Twitter Hamburger Morgenpost. Mulţi nebuni vor să pară eroi, dar se vindecă repede. Am văzut şi eu caricaturile la adresa Profetului Mahomed şi sînt oripilată de pornografia oribilă folosită de jurnaliştii francezi. Astfel de desene pornografice care produc silă, furie şi dezgust nu ar fi trebuit să ia contact cu privirile publicului de pe glob niciodată. Pentru simplul fapt că sînt exprimări pornografice care ţin de o patologie violentă şi nu ironie în artă. Am condamnat şi condamn cu vehemenţă pornografia din artă, literatură, film şi din orice manifestare publică. Sînt total împotriva oricăror exprimări publice care aduc atingere demnităţii şi credinţelor umane! Cred doar că am un simţ al moralei, al bunului gust şi sensibilitatea care nu trebuie să-i lipsească nici unui jurnalist, indiferent de ţara de origine.

Caricaturile jurnaliştilor de la Charlie Hebdo sînt exact genul de mîzgălituri pe care obsedaţii-sexual le fac pe pereţii WC-urilor

Sînt total împotriva actelor de violenţă asupra semenilor, împotriva crimei organizate, împotriva terorismului, dar un anume echilibru susţinut de o cauză dreaptă, mă obligă să-mi spun părerea în calitate de modest cronicar de artă şi literatură, şi trebuie să reţinem odată pentru totdeauna că libertatea noastră, a presei, începe şi se termină acolo unde începe libertatea altor semeni, iar exprimările publice care ţin de estetica urîtului, a imoralei şi pornografiei trebuie oprite. Sîntem înecaţi cu forţa în prostia, misoginismul, decăderea morală, dezmăţul şi vulgaritatea altora! Nu merităm asemenea decadenţe oferite privirii sub denumirea de ironie sau artă instituţionalizată! Nu sîntem în aşa hal de degradare pentru a accepta degradarea umorului ca gen literar şi a spune că aceasta este artă! Caricaturile jurnaliştilor de la Charlie Hebdo sînt exact genul de mîzgălituri pe care obsedaţii-sexual le fac pe pereţii WC-urilor, unde nu-i vede nimeni, cu deosebirea că aici e vorba de jurnalişti de profesie, care în numele artei au pus în pagini exhibări mizerabile, care au făcut înconjurul lumii.

Ura faţă de alte naţiuni, fanatismul etnic, religios sau ideologic, sînt extrem de dăunătoare şi antiumane

Din păcate, şi regret nespus, jurnaliştii au fost victima propriilor „opere” pornografice. Iată marile rateuri ale globalizării, multiculturalismului şi democraţiei fără limite, mult prea de stînga, mult prea anti-religioase! Eu militez pentru echilibru, pace şi înţelegere între naţiuni. Trebuie să existe un echilibru perfect între securitate şi libertate. Din păcate, democraţiile occidentale au ajuns într-un mare impas! Întreaga planetă trăieşte o stare endemică de război civil înarmat. Atacurile teroriste din Franţa sînt un duş rece peste puterile Europei. Şi nu numai. Să subliniem cu două linii faptul că ura faţă de alte naţiuni, fanatismul etnic, religios sau ideologic, sînt extrem de dăunătoare şi antiumane. S-au auzit tot felul de comentarii şi teorii ale conspiraţiei cu privire la atacurile teroriste din Franţa, mass-media din întreaga lume manifestînd o frenezie apocaliptică în transmiterea informaţiilor din zonele atacate de terorişti. Dar prea puţini s-au gîndit sau, poate, se tem să vorbească despre cîteva aspecte extrem de importante care au dat naştere unui sentiment antioccidental: atacurile teroriste vin pe fondul unor inegalităţi sociale între naţiuni, pe fondul cucerii unor state şi al exploatării bogăţiilor lor, iar celulele teroriste care acţionează în diverse colţuri ale lumii sînt copiii „Primăverilor arabe”, copiii „democratizării” prin forţă armată a ţărilor arabe libere. N-ar trebui ignorate intervenţiile Franţei în Libia şi Mali, dar şi faptul că Occidentul vrea cu tot dinadinsul să impună o laicitate fără limite. Şi o libertate la fel. Printr-o propagandă agresivă face eforturi considerabile pentru înlocuirea sistemului religios cu unul laic, extrem de permisiv unor manifestări comportamentale radicale, unor orientări sexuale deviante, ele însele, atentate asupra moralităţii tradiţionale şi familiei creştine, cum ar fi organizaţia Lesbian, Gay, Bisexual and Transgender (L.G.B.T. – lesbiene, homosexuali, bisexuali şi transexuali). Să ne amintim că Parlamentul francez a aprobat în 2013 căsătoriile civile pentru cuplurile de homosexuali, facînd din Franţa a 14-a ţară din lume care recunoaşte căsătoriile între persoanele de acelaşi sex. Iată cum civilizaţia occidentală a implementat omenirii mari stricăciuni.

Francezii şi englezii ar trebui să-şi mai modereze sarcasmul vetust şi dispreţul lor faţă de alte naţiuni şi culte religioase

În acest moment asistăm la o schimbare de paradigme: teroriştii nu mai călătoresc cu avionul spre locul vizat, ci sînt racolaţi chiar dintre cetăţenii ţărilor adoptive. Cred tot mai mult că atentatele de la Paris au şi ele o regie de Oscar, menită să unească naţiunile împotriva islamismului. Timpul foarte mare pînă la prinderea teroriştilor (48 de ore), cei nouăzeci de mii de luptători francezi incapabili să-i găsească, dar şi alte indicii: buletinul uitat în maşină – la ce i-ar fi folosit teroristului buletinul în timpul atacului?, şi culoarea oglinzilor maşinii folosite de terorişti, vorbesc de la sine. Numai un om crud s-ar bucura de atacurile teroriste şi de moartea unor nevinovaţi. Regret nespus pierderea de vieţi omeneşti. Mă declar solidară cu familiile celor dispăruţi, însă, francezii ar trebui să-şi mai modereze sarcasmul vetust şi dispreţul lor faţă de alte naţiuni şi culte religioase, decît cel practicat la ei, „operele de artă” ale celor de la „Charlie Hebdo” fiind edificatoare. Ar trebui să înţeleagă că valorile civilizatoare nu sînt cele impuse de marile puteri, ci acelea pe care naţiunile le moştenesc de la înaintaşi. Ca o concluzie: Ar fi o eroare să credem că măcelul de la redacţia Charlie Hebdo a fost provocat de caricaturile deloc onorabile la adresa Profetului. Experţii în anti-terorism ai site-ului de intelligence Debka spun că locul atacului a fost ales dintr-un calcul rece: centrul unei mari capitale europene, pentru a şoca Occidentul, şi la sediul unei redacţii, pentru a provoca o reacţie masivă de solidaritate a presei din toată lumea, şi, implicit, de a supra-mediatiza acţiunea.

„Primăverile eliberatoare”, blănuri de oaie pentru doctorate în terorism

Prin similitudine, să ne amintim că umoriştii emisiunii „Les Guignols d’info” – Canal Plus Franţa au făcut repetate ironii la adresa românilor, lezînd sentimentul naţional şi bunul simţ al românilor: „sportul naţional în România”, spuneau aceştia, „nu este fotbalul, ci cerşitul; romanii au păduchi, iar Bucureşti înseamnă coş de gunoi”. Ştiu că inteligenţa lor e dată la minim, pentru că le vine din afara, mai cu seama de la noi, dar noi am fost răbdători cu ei şi nu ne-am mîniat. Pentru că ei nu sînt cu nimic superiori naţiunii române. Naţiunea română a fost şi de rîsul nerod al umoristului francez Jonathan Lambert, cu toate că spiritualitatea românească a dat Europei, fără să cerşească, aşa cum am fost acuzaţi, destule capete luminate pe care se reazemă istoria continentului şi a omenirii. Sînt impardonabile atitudinile premeditate ale francezilor şi dispreţul faţă de alte naţiuni şi faţă de poporul român. Lambert a vrut să-l linguşească, să-l perie pe realizatorul Laurent Ruquier pentru că l-a invitat în emisiune. Spunîndu-i că-i aduce salutul suprem, a executat „salutul românesc”, cu mîna întinsă, precum cerşetorii şi rostind replica „S’il vous plait, Messieurs, Mesdames!”. Laurent Ruquier a continuat reprezentaţia, replicînd: „O să ne trezim cu Ambasada României pe cap”. Un alt actor francez, pe numele său, Jamel Debbouze, invitat la o emisiune a postului de radio „Rire et Chansons”, a afirmat că echipa de fotbal a Franţei ar trebui să aibă un căpitan român, care ar cerşi într-un mod plăcut : „Va rog, daţi-mi mingea (…) ca am doi copii acasă”. Deci, cine a amalgamat bunul mers al statelor lumii, încît au creat găuri negre care au înghiţit milioane de vieţi omeneşti? În numele democraţiei, cucerirea naţiunilor prin tot felul de „primăveri eliberatoare de suveranitate şi bogăţii” şi prin îndatorare va fi declarată, mîine, poimîine, filosofie, ştiinţă, artă şi cultură universală, iar miliţienii lumii capitaliste, preocupaţi, oricît ar costa, doar să îmbrace, funcţie de interese, cîte o blană de oaie, vor obţine doctorate în terorism.

Maria Diana Popescu, Agero