Garda de Fier

Ultimul veteran din războiul Independenţei, rămas legendar dintre cei nouă şi cu sergentul zece din poezia “Peneş Curcanul” a lui Alecsandri

Împlinindu-se anul acesta 156 de ani dela momentul istoric al Unirii Principatelor Române dela 24 Ianuarie 1859 şi 165 de ani dela naşterea poetului Mihai Eminescu, Românii din oraşul nostru au ţinut să celebreze cu adevarată cinste dubla manifestare.
Intr’o atmosferă de necondiţionată simţire şi trăire românească, potenţată de numerosul public prezent care a umplut până la refuz sala socială a Bis. “Sfânta Ana”, evenimentul a debutat cu o scurtă prezentare, fiind menţiontă importanţa actului de unire cum şi semnificaţia lui profundă şi istorică în viaţa poporului român.
Propusă mai întâi în cadrul adunării ad-hoc a Moldovei ca un proiect de rezoluţie de către Mihail Kogălniceanu la 7 Octombrie 1857, cuprinzând doleanţele românilor din Moldova prin care îşi exprimau ferm şi cu ardoare dorinţa de unire cu fraţii lor din Tara Românească într’un singur stat, unirea avea să se realizeze abia la 24 Ianuarie 1859 de Adunarea Deputaţilor din Bucureşti, la care dată Alexandru Ioan Cuza, într’un entuziasm şi o exaltare colectivă de nedescris, este ales Domn al Principatelor. Acest moment de profundă importanţă istorică, deschide larg calea eforturilor viitoare în direcţia înfăptuirii dezideratului major de creare a statului naţional unitar român, care se va cristaliza prin Marea Unire a tuturor provinciilor româneşti dela 1918.
Nu după mult timp dela unirea celor două principate, prin faptele de eroism şi vitejie ale dorobanţilor români în războiul dela 1877, este dobândită şi independenţa faţă de Poarta Otomană.

Alexandru Ioan Cuza

Ca aspect istoric, merită nuanţat şi etalat rolul primordial pe care Românii şi conducătorii lor dela acea vreme l-au avut în îndeplinirea măreţului eveniment, pecetluind cu mare curaj primul act spre concretizarea unirii tuturor Românilor, visul arzător şi de totdeauna al bravului voevod Mihai Viteazul.

♦ ♦ ♦

Cea de-a doua manifestare, dedicată împlinirii a 165 de ani dela naşterea marelui nostru poet naţional Mihai Eminescu la 15 Ianuarie 1850, a cuprins un amplu şi inspirat program muzical susţinut de artistul Ovidiu Scridon care, printr’o interpretare de calitate, ne-a transpus în lumea folkului românesc, conferind serbării o aură destinsă şi afectivă, resuscitând până la emoţie sentimentele intime ale celor de faţă.

Dr. Dana Harris în timpul comunicării…

Ca preambul, într’o succintă prezentare a vieţii lui Eminescu, a luat cuvântul Dr. Dana Harris care a ţinut să sublinieze câteva aspecte de importanţă din biografia poetului, urmată apoi de Claudiu Avatamaniţei cu o frumoasă analogare a “basmului” potrivit căruia, în vremurile de demult, pe când Dumnezeu şi Sfântul Petru “umblau pe pământ sub chipul unor moşnegi gârbovi, sprijiniţi în toiag şi cu sandalele rupte”, ajungând într’un sat de pe meleagurile noastre şi fiind ospătaţi cum se cuvine după multe şi chinuitoare alungări, Dumnezeu, impresionat de ruga lui Petru “să facă ceva pentru oamenii aceştia”, a dat ghes dorinţei Sf. Petru, iar “din neamul acela de oameni s’a născut Mihai Eminescu”.
“Plimbaţi” (în visare parcă) pe nemuritoarele versuri eminesciene, adevărate incunabile de pătrundere în ethosul de trăire românesc şi inconfundabil al alesului poet, ne-am închinat cu gândul la personalitatea, geniul şi măreţia creaţiei sale.

Claudiu Avatamaniţei…

Am asistat la un spectacol întrepătruns ingenuos de versuri: cântece de iubire si redeşteptare, cu cele ale durerii, cu doruri şi simţiri de trăire. Un spectacol de merit, în care ne-am regăsit încăodată ca Români pentru care se cuvine să-i fim recunoscători şi să-i mulţumim acestui adevărat pelerin, artistului Ovidiu Scridon. Itinerariul său în metropolele americane va continua, fiind aşteptat cu nerăbdare şi de ceilalţi români care, suntem convinşi, îl vor întâmpina cu aceiaşi dragoste şi preţuire pe care o merită.
Câteva date de relevanţă din cariera artistului credem că sunt mai mult decât necesare şi binevenite pentru cunoaşterea lui de către cititorii noştri, fie ele chiar şi în această formă lapidară de prezentare:

“Luceafărul poeziei româneşti”…

Ovidiu Scridon şi-a făcut debutul muzical în anul 1996, editând un frumos album cu titlul “Într’o zi…”, evidenţiindu-se prin stilul personal al versurilor şi compoziţiilor, dar şi prin interpretarea vocală şi instrumentală plină de pătrundere. Una din piesele artistului este oficial declarată în acelaş an drept “Imnul Studenţilor din România”.

Participant în cadrul spectacolelor studenţeşti cu tradiţie din centrele universitare ale ţării, Ovidiu Scridon a ţinut să fie prezent şi în lumea festivalurilor de folk care au avut loc în multe centre din România, în ultimul timp depăşind hotarele şi bucurându-se de un prestigiu unanim recunoscut.

Ovidiu Scridon, un artist de excepţie…

Autor al unui frumos volum de versuri în anul 2012 cu titlul “Portretul unui gând”, Ovidiu Scridon are în curs de apariţie o lucrare ce îşi defineşte conţinutul prin însăşi titlul ei emblematic: “Cum am descoperit America”.
Fiu de dac de pe frumoasele meleaguri ale Târnavei, Ovidiu Scridon se simte foarte legat de vatra strămoşilor noştri, ancorat acolo (ca noi toţi dealtfel) parcă din timpuri ancestrale. Este vatra pe care o cântă adesea şi  căreia i se închină nestrămutat în taina sufletului.
Deopotrivă poet, musician şi compozitor, ni se destăinuie minunat de simplu, prezentându-ni-se printr’o frază scurtă şi elocventă: “Sunt un om liber şi de-aici pleacă totul”.
Ii urăm tânărului nostru interlocutor mult suces în amplul turneu muzical pe care îl întreprinde în oraşele Statelor Unite (adevărat mag călător încălzitor de inimi româneşti), în speranţa că vom mai avea ocazia şi în alte dăţi să-l întâlnim şi să-i ascultăm frumoasele cântece cu care ne-a delectat atât de mult în această zi înălţătoare.
Nicolae NIŢĂ
1 Februarie 2015