Garda de Fier

“Învătământul trebue să fie preocuparea de căpetenie, pentru că numai prin el vom putea realiza acel om de care ţara are nevoe…”

Dezastrul complet la care-a ajuns Învăţământul nostru de Stat prin teoreticianizarea lui la maxi­mum în scopul ca românii să fie îndepărtaţi din ocupaţiile practice, care ne-au produs mari goluri în economia ţării, care ne-a atras o invaziune de streini, cât şi îndepăr­tarea femeii din cămin cu scopul distrugerii familiei pentru a se în­scăuna evreii, este opera diabolică a marxismului şi a masoneriei.
Aşa se explică desperarea tinere­tului nostru studios, rămas sărac, muritor de foame şi fără nici o per­spectivă de viitor într’o ţară atât de bogată ca a noastră.
Deaceea se impune nu o reformă, ca toate reformele în Învăţământul nostru naţional — ci o adevărată re­voluţie spirituală şi practică, care să ne dea un om nou, omul crea­tor de viaţă nouă, omul moral, de curaj şi de jertfă pentru familie, pentru ţară, pentru neam, omul care să-şi poată câştiga cinstit pâinea şi să-şi facă conştiincios datoria faţă de sine si faţă de semenii săi.
Această revoluţie presupune suprimarea a tot ce este vechi pentru a pune un sistem nou, bazat pe aspiraţiunile spirituale şi naţionale ca şi pe realităţile economice ale Statului.
Opera aceasta cere eforturi uriaşe, pentru a înlocui tot ce a fost rău cu ceeace se cere urgent.
In statul legionar de astăzi, când tot ce este spre binele tării trebuie posibil să fie îndreptarea Învătământului, trebue să fie preocuparea de căpetenie, pentru că numai prin el vom putea realiza acel om de care ţara are nevoe.
Instituţiile cele mai crunt lovite de iudaism şi masonerie au fost Cle­rul şi Învăţământul. De îndată ce acestea au fost anarhizate s’a ope­rat în voe în laturea economică a ţării.
De aici desmăţul politic, necin­stea, legiferarea periculoasă intere­selor naţionale în economia ţării; îndobitocirea omului ca în raiul bol­şevic spre a nu mai reacţiona; în­depărtarea lui de spiritualitate, de credinţa creştină, de biserică — prin literatura pornografică şi detracată şi prin nenumăratele secte religioase. Toate acestea cu scopul de a fi cuceriţi — pe nesimţite, pe neş­tiute, fără putinţa de reacţiune, fără putinţa de apărare.
Aşadar — în momentul de faţă se impune o răsturnare totală a siste­mului pe care-l suportăm de peste douăzeci de ani.
Rezultatele acestui învăţământ fa­limentar s’au văzut, rând pe rând: pornit din atmosfera de materialism, din pofta rapidă de îmbogăţire, ne-a dat generaţii fără sentimentul cin­stei şi al onoarei, fără suflet, fără omenie; generaţii de oameni egoişti, care ne-au dus la avalanşa de fur­turi din averea statului.
In atmosfera aceasta turbure —
de zăpăceală, de desordine totală,
 masonii de prin hrube au început
 a-şi întinde plasele de păiajen în­fiinţând sectele religioase, care aveau de scop a distruge credinţa în
 Dumnezeu, ateizarea; deci desnădejdea şi sinuciderea; — apoi lite­
ratura pornografică, pentru a pro­
voca desfrâul în masă — cu scopul
 de-a ataca virtutea, care stă la baza
 familiei. Apoi legiferarea plătită, în
avantajul îmbogăţirii masonilor, prin politicianii afacerişiti şi venali; anar­hia economică provocată de loji prin înmulţirea de partide politice, cumpărate de evrei pentru a între­tine ura, sărăcia si desnădejdea în sânul natiunii românesti; copromiterea preotului şi învăţătorului — prin pauperizarea lui printr’un salariu de mizerie, spre a fi silit a se înregimenta în diverse partide politice şi a face jocul lor; demora­lizarea funcţionarului public printr’o salarizare mizeră spre a-l determina să-şi vândă conştiinţa; deprimarea ostaşului de origină etnică română, prin promovarea elementelor de ori­gină etnică streină, incapabile la conducere şi la avansare; descu­rajarea tuturor funcţionarilor statu­lui — prin crearea de categorii jig­nitoare de privilegiaţi la salarizare.
Şi înfine — promovarea tuturor elementelor nepricepute, imorale şi amorale în posturile de comandă ale Statului.
Toate aceste procedee ne-au dus la anarhizarea ţării din ultimul timp, urmată rapid de pierderea dure­roasă a unora din sfintele teritorii ce ne-au aparţinut.
Toate acestea au fost pregătite cu grijă, sistematic în lojile masonice, imediat după răsboiul mondial. Efectele au fost calculate matematic. Ele se cunosc. Acţiunea destructivă în momentul de faţă pare a fi ajuns la sfârşitul ei.
Generaţia idealistă de dinaintea răsboiului ne-a făcut România Mare; Masonii care au aranjat tratatele — dimpreună cu democraţii de toate nuanţele, ne-au făcut România ciuntită de astăzi. Prin reacţiune faţă de acţiunea destructivă dusă până acum, s’a născut generaţia de fer, generatia salvatoare a Sf. Arhanghel Mihail, generatia legionară, căreia îi revine marele rol de-a face o tară ca soarele sfânt de pe cer.
Fiindcă cea dintâi institutiune de stat căreia îi revine rolul de a ne pregăti generatiile creatoare si jertfitoare pentru refacerea tarii – este Învătământul, – vom căuta să indicăm aci pe scurt liniile generale pe care se va putea îndruma tineretul tării, tineretul scolar, cu inima curate, capabil de orice jertfă pentru binele Patriei, tineret în care si-a pus ultimele lui nădejdi salvatorul Neamului, Căpitanul.
Invătământul care ne trebue în clipa de fată este Învătământul educativ.
Pentru realizarea acestui învăţă­mânt se pun în discuţie o serie de probleme, pe care le voiu enumera pe scurt:

1. — Problema spiritualizării în­văţământului prin ciclul educativ gimnazial care să urmărească edu­caţia sufletească de fiecare zi a co­pilului; educaţie care să pună preţ pe inima şi pe sufletul lui. Pentru a putea realiza acest lu­
cru avem nevoe de o educaţie na­
turistă, de cât mai multă petrecere 
în sânul naturii, cât mai aproape
 de divinitate, pentru a-l face să
 creadă în Dumnezeu, Creatorul. Avem apoi nevoe de o pregătire a
 inimei care să iubească şi să rea­
lizeze voinţa dumnezeească. Avem
 nevoe înfine de a-i oţeli fizicul prin muncă, orice muncă, munca în ta­
bără aşa cum a înfiinţat-o Căpita­
nul. Educaţia prin munca în comun,
 este de o importanţă educativă,
 considerabilă. Munca în tabără este cea mai minunată realizare a Căpitanului nostru.
   Apoi vine la rând activitatea samarineană, organizată pe cuiburi pentru cercetarea si ajutorarea celor săraci si necăjiti la ei acasă.
   In lucrarea de reformă pe care am pregătit-o ne-am permis a pune ceva nou — anume realizarea ope­rei samarinene pe centuri mixte sub conducerea autoritară şi disciplinată a şefului de cuib.
   Realizarea acestui cuib mixt pen­tru opera de ajutorare are o impor­tanţă educativă nebănuită. În astfel de opere tineretul de ambele sexe învaţă să se stimuleze, să se aprecieze reciproc, să creeze, jertfind pentru binele aproapelui. In felul acesta învaţă să se cunoască la muncă pentru o colaborare pe viaţă, o co­laborare pentru mai târziu.
2. — A doua mare problemă ce se mai pune este problema unui în­văţământ practic, care să ne pre­gătească cât mai bine pentru tot ceeace ne cere lupta pentru traiu.
   Tot ceeace se va preda în noul învăţământ să se refere exclusiv la nevoile profesionale şi ale vieţii omeneşti. Să se elimine tot ce este de prisos şi deci nefolositor. Învăţă­mântul de viitor trebue să devină din teoretic şi indiferent, aplicativ si practic. Pentru ca să ajungem aici am conceput necesitatea unei luni de vacantă de vară în care elevul să-şi poată face pregătirea pro­fesională direct pe teren.
   Prin această procedare realizăm un principiu de mare importanţă educativă -autoorientarea profesio­nală, care se încearcă a se realiza astăzi prin diverse măsurători me­canice. Autoorientarea profesională — pe care şi-o vor face obligatoriu elevii tuturor şcoalelor, îi va deter­mina din timp ca în chip hotărît să se decidă asupra felului de ocupaţiune practică pentru care simte fie­care că are aptitudini.
3. – A treia problemă de mare importantă o constitue împărţirea întregului Învăţământ secundar în două categorii si anume: un liceu de pregătire teoretică, unic, care să cuprindă toate scolile de învăţământ abstract: liceele teoretice, scolile normale, seminariile si liceele militare – si un Învăţământ professional, care să cuprindă – liceele industriale, comerciale, agricole, de gospodărie, cooperatiste, silvice, ad­ministrative, şcoli muncitoreşti, şi şcolile tehnice.
   Liceele pur teoretice, care vor pregăti pe elevi pentru studiile universitare, şi mai departe pentru profesiunile teoretice; — ca: preot, profesor, magistrat, etc., — nu vor fi lipsite nici ele de ştiinţele care alcătuesc specificul economic al ţării. In consecinţă, dintre materiile de bază — nu vor lipsi agricultura şi cooperaţia; iar în timpul verii şi elevii acestor licee vor face timp de una lună practică pentru autoorientarea profesională. Astfel nu este exclusă posibilitatea ca absolvenţii liceelor teoretice să treacă la stu­diile cerute de Facultăţile de ştiinţe pozitive.
4. — A patra problemă care se pune este aceea a proporţionalizării învăţământului — adică împuţinarea numărului liceelor teoretice în avantajul liceelor profesionale — în raport direct cu trebuinţele şi cu aspiraţiunile naţionale şi economice ale Statului.
5. A cincea problemă care se pune constă în reorganizarea învăţămân­tului profesional pe baze realiste, după cu totul alte criterii, pentru a le scoate din anchilozarea în care se află astăzi. In afară de faptul că ele vor trebui să se înfiinţeze pe cât va fi posibil — în regiunile econo­mice specifice, vor trebui să se înfiinţeze pe lângă instituţiile deja existente, stabilind o colaborare cât mai strânsă între şcoala de stat şi particularul exploatator.
   S’a văzut cât de prost merg ins­tituţiile care se administrează exclu­siv de către stat. Din contră, noi preconizăm ca administraţia întreprinderii să fie particulară, iar par­tea didactică să fie contribuţia Statului. De exemplu, o scoală practică de agricultură va avea rezon pe lângă o mare fermă particulară. O şcoală practică de horticultură va avea justificare pe lângă o mare grădinărie particulară, unde elevii vor fi puşi să lucreze în timpul zi­lei, iar seara să facă 2—3 ore de cursuri aplicative la ceeace au lu­crat în timpul zilei. Această ches­tiune o avem deja studiată în amă­nunt. Şcoala practică profesională prezintă foloase nemăsurate şi ne­bănuite.
   Învăţământul profesional aplica­tiv, care pregăteşte tineretul şcolar pentru şcolile de învăţământ supe­rior, ne va da elita conducătoare din întreprinderile economice, care în statul legionar actual a început a fi deparazitată de elementul iu­daic.
6. — A şasea problemă care se pune constă în introducerea princi­piilor cooperatiste în laturea eco­nomică a şcoalelor de toate gradele.
7. — A şaptea problemă constă în asigurarea elevilor la Casele de Asigurări.
8. — A opta o constitue institu­irea ajutorului mutual între elevi. Aceasta se poate realiza uşor prin contribuţia obişnuită în cuib.
9. — A noua ar consta în creiarea unui ajutor reciproc, necesar pentru începerea unei profesiuni şi crearea unei familii. Acestea cred că se vor putea realiza pe baza aju­torului legionar, a cărei destinaţie ar trebui să fie sprijinirea profesională şi familiară a întregului nos
tru tineret.
10. – O altă problemă, a zecea la număr – o constitue înfiinţarea unui liceu unic de gospodine în afară de liceele profesionale, comerciale şi industriale de ambele sexe. De aci înainte femeea nu va mai merge la Universitate sau Academii decât în cazurile anumite cerute de specializarea în şcoala profesională comercială sau industrială, aleasă. Liceul de gospodine care va pregăti marea masă a sexului femenin – va fi şcoala indicată în actualul regim, care să ne pregătească în chip ideal pe soţia, pe mama, pe tovarăsa cu adevărat legionară, pe femeea bună menajeră, devotată si virtuoasă, care să ne crească în chip desăvârsit copiii, generaţie menită a ne realiza o Românie frumoasă aşa cum a conceput-o Căpitanul. Învăţământul de mâine va avea o piatră de funda­ment, femeea ideală, gospodină, bună soţie şi devotată mamă vir­tuoasă.
    11. — A unsprezecea problemă care se pune va consta în înfiinţa­rea Oficiilor de căsătorie pe lângă fiecare oficiu de stare civilă existent. La aceste oficii se vor înfiinţa nişte fişe în care să se afle înscrise portretele psihologice şi fizice cu toate particularităţile lor, ale tutu­ror persoanelor, candidate la mă­ritiş. Aceste fişiere să poată fi con­sultate de persoanele interesate, care vor obţine adresa necesară numai după ce se vor fi hotărît mai întâi la o anumită persoană.
    Acest sistem pe care se va baza familia de mâine, va prezenta de­ sigur, mai multe garanţii decât că­sătoria oarbă care se practică astăzi, care ne dă atâtea nepotriviri şi atâtea divorţuri cu consecinţe atât de tragice, pentru familie şi pentru viitorul naţiei. De acum înainte fe­meea va fi considerată ca piatra din capul unghiului în noul edificiu al învăţământului. Cum va fi femeea, aşa va fi şi tineretul ţării, aşa va fi şi ţara. De asemenea — de acum încolo grija noastră va fi ca să nu mai instruim tineret fără nici o pers­pectivă, -ci să ne îngrijim pe lângă obţinerea unui bagaj de cunoştinţe teoretice şi de zestrea lui materială ca şi de plasarea în ocupaţiuni practice si rentabile potrivit aptitudinelor si pregătirei ce şi-a făcut fiecare prin şcoală.

În concluziune, noua ordine în care va fi stabilit învătământul de mâine va fi următoarea:

I. Liceul agricol aplicativ cu toate ramurile sale care va duce la pregătirea universitară, de unde vor esi viitorii conducători si dirijori ai agriculturii românesti. Paralel vom avea şcoale practice de fermieri.

II. Liceele industrial, comerciale si menajere vor ocupa al doilea loc în ordina importantei în învătământul românesc.

III. Liceele unice de cultură generală pentru băeti, croite pe alte baze, cum am arătat, vor ocupa al treilea loc în învătământ.

IV. Si în fine, astfel în mod automat se va realiza si problema rationalizării învătământului universitar, prin selectiunea naturală si firească a tineretului şcolar, în scoalele bazate pe realitatea economică a statului.
Prof. Clement Stoenescu-Putna
Revista “Cele Trei Crişuri”, Anul XXI, Nr. 11-12, Noemvrie – Decemvrie 1940