Garda de Fier

Ulmeni, locul copilăriei mele, reprezintă lumea în care trăiesc împletindu-mi raţiunea cu elementele autentice ale culturii şi civilizaţiei româneşti, ale portului popular din zona Codrului, dar şi cu liniile melodice codreneşti, care-ţi deschid calea spre noi orizonturi. În această lume mirifică, plină de legendă şi istorie, am ales să-mi petrec şi anii adolescenţei, în calitate de elevă de liceu, mândrindu-mă cu valorile, principiile şi noile identităţi descoperite.

Zona Codrului se află la interferenţa judeţelor Maramureş, Satu Mare, Sălaj, este un ţinut cu un farmec aparte, din punct de vedere geografic, cu codri seculari ce se îngemănează cu câmpii mănoase, străbătute de râul Someş, care formează defileul cunoscut sub denumirea Strâmtorile Ţicăului, tocmai la intrarea dinspre satul Ţicău spre capitala administrativă a zonei – oraşul Ulmeni, dar această zonă poartă cu semeţie şi urmele dacilor liberi, recent fiind inaugurat Muzeul de la Oarţa de Jos, care are comori istorice de o valoare inestimabilă.

Biserica din Arduzel

Această zonă etnografică prezintă numeroase enigme, dar şi valori istorice de o mare însemnătate spirituală. Voi prezenta câteva dintre aceste bijuterii ale plaiurilor codreneşti.

Biserica de lemn Arduzel a fost construită în anul 1650 la Gârdani, de credincioşii de aici. De acolo a fost adusă aici, la începutul secolului al XIX-lea. Pictura este aproape în întregime distrusă, doar pe iconostas se pot distinge figurile apostolilor şi a Mântuitorului.

Biserica de piatră şi lemn din Ulmeni „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” provine din Şomcuta Mare şi a fost reclădită în 1895, are un chivot din secolul al XVIII-lea, aurit, cu proeminenţe şi reliefuri florale şi cruciforme excepţional lucrate.

Biserica de lemn Buzeşti, datată 1799 prin inscripţie, este una aparte, deoarece construcţia ei a fost puternic influenţată de stilul baroc, fiind pictată în secolul al XIX-lea.

Casa memorială „George Pop de Băseşti”, situată în localitatea maramureşeană Băseşti, funcţionează ca muzeu de la 1 februarie 1976. Este conacul care a aparţinut Tribunului Marii Uniri, a fost construită în anii 1885-1890, constituind timp de trei decenii un punct de referinţă şi de întâlnire a multor personalităţi transilvănene: dr. Vasile Lucaciu, Vasile Goldiş, Ion Raţiu, Teodor Mihali, identificarea cu năzuinţele neamului românesc aducându-l şi pe marele istoric Nicolae Iorga în casa lui badea George din Băseşti. Documente de familie, fotografii, obiecte personale recompun viaţa şi activitatea marelui patriot George Pop de Băseşti.

Desigur, toate aceste frumuseţi sunt puse în valoare de harnicii şi ospitalierii codreni, oameni care prin sufletul lor cald şi prin portul popular – cămeşă şi spăcel cu ciur, lucrat manual, gaci şi zadii – se remarcă oriunde, prin prezenţa lor.

Ţara Codrului se mândreşte cu „oameni de seamă” originari ai acestor ţinuturi: scriitori, critici literari, dascăli, medici, jurişti şi interpreţi de muzică populară. Amintim pe poetul, prozatorul, autorul de snoave şi povestiri Petre Dulfu, născut în localitatea Tohat – „un Ion Creangă al Ardealului”, pe dr. docent Florian C. Ulmeanu, întemeietorul medicinii sportive, pe îndrăgitul interpret de muzică populară Emil Gavriş, pe juristul Vasile Grădişteanu, iar dintre cei contemporani cu noi, pe membrii Uniunii Scriitorilor din România Radu Ulmeanu, Florica Bud şi Vasile Morar, dar şi pe preotul şi promotorul cultural Radu Botiş.

Zona Codrului a fost dintotdeauna un ţinut unic, binecuvântat de Dumnezeu, cu valori şi oameni fără pereche, iar noi, generaţia tânără, vrem să aducem un omagiu oamenilor trecuţi în lumea celor fără de dor şi să-i preţuim pe cei care ne sunt contemporani, având datoria sacră de a duce mai departe tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti.
Andreia-Roxana BOTIŞ
⇒ Vezi: “Cântec şi Poveste – Doina lui Lucaciu”