Garda de Fier

“cine va opri odată iureşul               ce pustieşte Maramureşul ?!…”

tâlhari miliardari,
veniţi de-aiure
cu toane de ‘mpăraţi ne’ncoronaţi
ne smulg pădure după pădure
cu-arginţi blestemaţi…
găsesc pe-aicea mişelnici prieteni
şi, cu pofte mari,
intră’n codrii noştri de cetini,
de fagi şi stejari…

rumânul, cu grele şi ştirbe securi,
se stinge’n adânc de păduri,
stors de puteri, aşteptarnic, flămând,
copaci străvechi isbind, doborînd…

şi din codrul ce’ntruna se răreşte,
. . . . . . . . . nu se mai iveşte
. . . . . . . . . . . . haiduceşte
a lui Dragoş-Vodă umbră ‘mpărătească –
Maramureşul să-l sguduie şi să-l trezească…
tâlharul străin, despotic, nevăzut,
ţine ‘n ghiarele de fier acest ţinut…
cu pumnii-i de aur, ce deschid orice uşi,

pus-a Maramureşul şi ţara în cătuşi…
peste legi, peste oprelişti, – el
dă porunci, mai tari ca gloanţele de-oţel,
din întuneric orb, de undeva…
. . . . . . . . .şi crâncen cârmueşte-aici
. . . . . . . . .ca ‘ntr’o împărăţie de pitici,
. . . . . . . . . . . . . .aşa cum vrea,
. . . . . . . . . . . . . .cu cine vrea…

luat-a, pe veci, în arândă
mulţimea oarbă, flămândă
din care încă nu străfulgeră naprasnic, şui :
Maramureşul valach, cu viforele lui…

nimenea nu ştie bine :
cine-i hoţul hoţilor ?!…
de unde vine ?!…
nimeni nu ştie de-i frumos, de-i urît…
nimeni nu-l poate prinde de gît…
nici isbi,
c’o muche de topor,
în fruntea-i de cotropitor…

ţărani fără de număr
cu cămăşi ce-abia li se mai ţin pe umăr,
beţi de ‘ntuneric, de rachiu, de boală,
cu suflet gol, cu rînza goală,
ca nişte robi se prăpădesc cu toţii
pentruca să zburde, să se ‘mbuibe hoţii…

răbdarea lor de vită şi de înger
. . . . . . . . .mă ‘njunghie –
. . . . . . . . .şi sânger…
cu gândul în flăcări, pe mii de cărări,
mă’ntreb, sfâşiat de cuvinte’ntrebări :
cine va opri odată iureşul
ce pustieşte Maramureşul ?!…
unde-i trâmbiţa de foc, –
să-i oprească pe tâlhari pe loc ?!
de inima lui nu-i nimeni aproape,
de moarte să-l scape ?!…

Ori poate aşteaptă, năprasnice semne
la alte isprăvi să-i îndemne
pe’nsălbăticiţii tăietori de lemne ?!…
Aron COTRUŞ
Revista “Sfarmă Piatră”, Anul IV, Nr. 110, 13 Ianuarie 1938.