UN GÂND CA UN CUI de Aron Cotruş
un gînd ca un cui
mă străfulgeră, pietros flăcău,
trecînd pe lângă-ogorul prăpădului tău: –
. . . . . . .al cui?!
. . . . . . .al cui?!
al căror graşi, trufaşi arîndaşi?!
al căror tîlhari cămătari
e petecul acesta de glie ce-l ari?!…
fratelui tău cine i-a luat în arîndă
braţele roase, rînza flămîndă?!…
surorile tale pentru cine se usucă şi pier
în fabricilie ce se’nalţă mîndre spre cer?!
ţundra ţi-e ruptă, opinca ţi-e spartă,
căci cămătarii cu pistrui şi fără pistrui
nu-s niciodată sătui
belşugul pămîntului între ei să-l împartă…
ce s’ar alege, Ioane, de trîntori şi de mişei,
de negustorii de oameni şi de cămătarii hoţi
. . . . . . .de toţi,
dacă-ai vrea şi tu odată să vrei
să te scuturi crunt, pe vecie, de ei!…
Aron COTRUŞ
Revista “Rânduiala”, Vol. II, Caietul 3, 1937
PE URMA PLUGULUI
Ogorul cu privirea îl mănînc
şi ar adînc, ar adînc…
trupul mi-l încord tot mai sălbatic,
parc’aş ara să samăn jeratic…
dealul, cît vezi, vreau să-l îmbrac
cu holde de aur… dealul sărac
grîul să crească mare şi des
prin pîrloagele largi ca pe şes…
ogorul cu privirea îl mănînc
şi ar adînc, ar adînc…
Aron COTRUŞ
Din vol. “Mîine”
_______________________________________________
“Biruinţa e floarea care creşte numai în ţara jertfei până la moarte” – Vasile Pârvan
_______________________________________________
Va exista un Maine, numai daca oamenii se vor uni in fata dusmanului comun condus de insusi Satana ,
1