Î N V I E R E
ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Un înger s’a lăsat din slavă,
Vestind în larguri sfântul Duh.
Tresare floarea cea firavă
Şi gândul se porneşte navă
Cu stelele ‘n văzduh.
Au prins de veste mii de turle
Şi clopotele varsă grai.
De parcă împărați cu surle
Şi toți ciobanii dela târle
Prin țară s’au pornit alai.
Şi s’adunară toți creştinii
Cu straie albe şi lumini –
Şi cântă’n slavă heruvimii,
Isonul îl rostesc creştinii
Şi păsările prin grădini.
În zori de sfântă dimineață,
Sfințitul preot argintat.
Deschide uşi de nouă viață
Şi’n grai străbun el dă bineață:
Christos a înviat!
Deodată un fior se’mbie
Din gând în gând, din piept în piept;
Ca o mireasmă de câmpie,
Ca un rotit de ciocârlie,
Când aburul se’nalță drept.
Un val de zâmbet şi lumină
Pe frunți şi ochi a adiat.
Adânc poporul se închină
Strigând credința lui creştină:
Adevărat a înviat!
Ziarul “Transnistria”, Anu I, Nr. 35-36, 3 Aprilie 1942
Î N V I E R E
A înviat Iisus de dimineață
Şi’n satul tot e bucurie mare.
Caişii sunt gătiți de sărbătoare
Şi zarzării înmiresmați de viață
Îşi scutură petalele ‘n ninsoare.
Şi cimitirul a ‘nviat
Odată cu Christos cel răstignit.
Stă liliacul, ciucur, înflorit
Şi florile se leagănă curat
Drept mulțumire celui proslăvit.
Pe drum copii cu păr buclat de soare
Ciocnesc la ouă roşii bucuroşi.
Şi Doamne, sunt atâta de frumoşi
Şi sunt cu haine noi în cingătoare
Şi ochii lor sunt azi mai luminoşi.
Iar maica dă la morți prinos curat,
Le dă la fiecare ‘mbucătură
Le spune numele al fiece prescură
Se ‘nchină lăcrămând cu-adevărat
Spunându-le Christos a înviat.
Petre PAULESCU
ZIUA ÎNVIERII
E soare’n cer şi cânt de clopote e’n sat.
Biserica e plină de cei care-au plecat
Din zori şi de cu-noapte, din dealuri şi cătune.
Sfânt Paştele! Văzduhul e parc’o rugăciune,
Şi totu-i sărbătoare pe deal şi pe câmpii,
Cu flori şi cu izvoare, cu glas de ciocârlii:
El, El dă zilei farmec şi farmec dimineții,
El morții dă repaos, dă dragoste vieții!
…………………………………………………………
E soare’n cer, puternic şi mândru ca un Crist,
E linişte pe dealuri, şi ca o rugă sfântă
Trec şoapte prin văzduhuri, iar clopotele cântă.
E ziua veseliei, cu glas de ciocârlii,
Cu zâmbete şi jocuri şi râsuri de copii.
Căci azi învie Domnul, iar Domnul este mare
Şi nimeni nu cunoaşte ascunsa lui cărare!
George COŞBUC
“Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34)
