Elementele morţii ZdG lipsesc
Reporterii ZdG sunt toţi tineri de până la 25 de ani...
Articol dedicat colegilor mei de breaslă
«Moarte Ziarului de Gardă» — este unul dintre multele mesaje care au fost lăsate în acest an pe forumul ZdG în coada articolelor despre corupţie. Cine lansează aceste ameninţări şi cât de serioase sunt aceste dorinţe ale unor cetăţeni din Moldova?
Văzând că organele de drept s-au autosesizat în repetate rânduri cu privire la forumiştii care îşi declară atitudinea ostilă faţă de unii exponenţi ai puterii, am depus şi noi o solicitare la poliţie. Iată şi răspunsul, oficial, semnat de locotenentul Pulisca, cu copie locotenentului Jizdan: «A fost emisă propunerea de neîncepere a urmăririi penale din lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii. Materialul în cauză se află în prezent în procedură la Procuratura Centru mun.Chişinău».
Trebuie să fim sinceri şi să recunoaştem că nu am aşteptat alt răspuns. Din fericire pentru noi, «elementele constitutive ale morţii ZdG lipsesc», de aceea ne-am continuat activitatea. Inclusiv, am aflat aşa, pentru noi, din ce apartament şi de pe ce stradă a fost emis acest mesaj doritor de moarte.
Mesaje similare vin cu o frecvenţă ritmică, de la diferite adrese. Şi încă nu ne-am clarificat cu mesajele din 2009, 2008, 2007, 2006 şi anterioare. Şi încă nu am înţeles de ce în 2009 poliţiştii au sucit mâinile reporterilor ZdG în spatele Guvernului, şi de ce în 2008 l-au săltat pe reporterul nostru la Coşniţa şi l-au dus la poliţia raionului Dubăsari, şi de ce a fost reţinut reporterul ZdG în 2007 la Curtea de Apel , iar redactorul-şef în 2005 tot la Curtea de Apel, şi de ce în 2006 bodyguarzii lui Tarlev au forţat reporterul nostru să şteargă imaginile foto făcute în faţa Guvernului. Nu am înţeles de ce reprezentanţii puterii ne-au făcut probleme, la fel cum nu am înţeles de ce nu ne-au făcut dreptate.
Nici noi nu am căutat să ne facem dreptate în toţi aceşti ani, pentru că era atât de stringent să ne ocupăm de dreptatea sutelor de oameni care ni s-au plâns de încălcarea drepturilor. Am ajuns ca în fiecare săptămână familii îndurerate să ne semnaleze câte un caz de moarte suspectă a unui tânăr, nemaivorbind de sute de semnale de tortură, maltratări, încălcare a drepturilor pe toate articolele Convenţiei pentru Drepturile Omului.
Reporterii ZdG sunt toţi tineri de până la 25 de ani. Toţi, însă, care au petrecut în birourile noastre măcar un an de zile sunt nişte bătrâni înţelepţi cu ochi de copil, care la vârsta lor fragedă ştiu cum să priveşti în faţa durerii, cum să manifeşti respect pentru oamenii dereglaţi mental de probleme, cum să scrii când ţi-e somn, foame, sete sau lehamite de tragedii, cum să vii de la închisoare şi să te duci la omucidere, cum să asculţi o dramă şi apoi să poţi scrie un pamflet. Ei ştiu cum e să crezi în meserie când vezi că jurnalismul de investigaţie nu aduce bani, cum e să rămâi — atunci când toate semnele arată că e bine să pleci.
De câte ori i-am găsit la redacţie sâmbetele, duminicile, în serile târzii sau în dimineţile devreme, când colegii lor de viaţă visau în aşternuturi calde sau la terase scumpe, când tineri ca ei citeau manuale sterile prin biblioteci universitare, ei însă îşi băteau buricele degetelor de tastatura calculatorului, ca să reuşească să spună ce au auzit, au văzut, au aflat, au intuit.
Nicu, Tatiana, Iurie, Victor, Anastasia, Diana, Tatiana, Veronica, tinerii a căror viaţă abia începe, au trecut deja la ZdG proba de foc în privinţa anchetelor reportericeşti. Chiar dacă unii dintre ei nu mai sunt acum în această redacţie, sunt sigură că au ieşit de aici cu un CV în care e scris cu fermitate „jurnalist de investigaţie» şi sper că oriunde ar ajunge, îşi pot pune în aplicare abilităţile şi verticalitatea. Şi mai sper că, nu s-au dezis de ceea ce scrie pe cartea de căpătâi a unui jurnalist bun: adevăr, independenţă, umanitate. Lunea trecută, Thomas Hammarberg, comisarul Consiliului Europei pentru drepturile omului, cel care a fost la Chişinău după evenimentele din aprilie, care ne-a chemat şi ne-a întrebat personal despre tot ce ni s-a întâmplat la ZdG (spre deosebire de poliţiştii şi procurorii de la Chişinău), a emis o declaraţie ca pentru noi.
«În noile condiţii economice, jurnalistul de investigaţie care face articole de calitate poate ajunge curând pe lista speciilor în curs de dispariţie. În asemenea timpuri, este important ca jurnaliştii să aibă posibilitatea să joace rolul lor fundamental de observatori independenţi. Jurnaliştii de investigaţie sunt supuşi unor situaţii severe, care necesită atenţie imediată — jurnaliştii în Europa încă sunt ameninţaţi, hărţuiţi şi chiar omorâţi atunci când sunt în exerciţiul funcţiunii, pentru ca adevărul să rămână neauzit».
Alina Radu, alinaradu.zdg@gmail.com
