Garda de Fier

Relatam într’o postare anterioară despre necesitatea inventarierii minuțioase a monumentelor din jud. Hunedoara, concluzie expusă de harnicul cercetător științific Dr. Daniel I. Iancu de la Secția de Istorie și Artă din cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, într’un articol apărut mai de mult pe această temă în presa hunedoreană. Cu toată bunăvoința autorului, ne explicam și scepticismul în privința unui astfel de demers natural, având la origine condițiile politice actuale (acutizate și de legea apărută în anul 2015 de interzicere a Mișcării Legionare), cum și eventualele dificultăți care ar sta în fața unei astfel de cercetări, oricât de onestă s’ar dori ea.

Ne referim la acele monumente construite cu mari sacrificii din râvna și devotamentul naționalist desăvârșit al legionarilor în cuprinsul județului Hunedoara, care au supraviețuit distrugerii (chiar dacă au rămas puține la număr), care nu au fost reabilitate, iar autorii lor rămași necunoscuți prin lipsa oricăror alte referințe documentare, obliterate de totalitarismele din trecut opuse Mișcării Legionare: cel al carlismului, al guvernării antonesciene sau comunismului sanguinar.

De-a lungul ultimilor 35 de ani care au trecut de la evenimentele din Decembrie ’89, guvernele care s’au scurs la conducerea României au afișat în permanență ostilitatea față de păstrarea vie a memoriei celor care s’au jertfit, iar în cazul Mișcării Legionare a adoptat cele mai drastice măsuri de ostracizare și chiar de reprimare.

Un astfel de caz rușinos s’a petrecut chiar în județul Hunedoara, la Orăștie, aproape 20 de ani în urmă, prin 2004. Oferim mai jos^*) și constatările noastre din acel timp în privința nedreptății comise, simplă enunțare a celor scrise mai sus, cu un important număr de imagini surprinse la fața locului.

Dar, revenind la primele rânduri, încurajăm inițiativa demnă de toată lauda a cercetătorului hunedorean, o muncă deosebit de grea și de mare răspundere, și nu putem decât să-i dorim succes în această acțiune de salvare a memoriei și adevărului, atât de necesară în aceste zile triste…

PROFANAREA TROIȚEI EROILOR LEGIONARI ION I. MOȚA ȘI VASILE MARIN DE LA ORĂȘTIE

În toamna anului 2004 a fost ridicată lângă Catedrala din Orăștie, o troiță închinată memoriei martirilor Ion Moța și Vasile Marin. Și totuși,  aflăm cu mare îndurerare că, la numai o săptămână după dezvelirea troiței, fără nici o justificare, în chip reprobabil, Primăria orașului Orăștie a decis ștergerea numelor celor doi, acoperindu-le cu o bucată de lemn. Un act de impietate și sacrilegiu cu puternice canotații atee comuniste.

Am putea vorbi despre o adevărată profanare, condamnabilã, ca un delict contra “respectului datorat mortilor”, în virtutea Articolului 319, care stipulează că: ” Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare… se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani”.

Guvernul trecut s’a prevalat de puterea pe care a deținut-o, pentru a eradica orice mențiune despre meritele Legiunii și ale membrilor ei. S’a mers într’atât încât, s’a instituit faimoasa “ordonanță de urgență nr. 31” din Martie 2002, încălcându-se (o metodă tipică de reprimare comunistă) în mod flagrant Articolele 29 și 30 din Constituția României care afirmă libertatea de conștiință și libertatea de exprimare a individului.

Abuzul în sine a declanșat o adevărată vânătoare de “apartenenți” presupuși legionari sau de “extremă dreaptă”, pentru a fi traduși în fața unor veritabile tribunale “de excepție”; și spunem acest lucru, repetând că aceste tribunale, la comandã, au fost instruite să condamne orice persoane luate în vizorul “vigilentului” SRI, înscenându-li-se procese politice frauduloase. Dintre toate aceste cazuri, cel mai cunoscut și mediatizat, este cel al Prof. Grigore Opriță din Brașov, condamnat în chip anacronic pentru presupusul delict de a fi… “gândit modalitatea de racolare a tinerilor pentru a-i educa în spiritul și convingerile legionare…” (Punctul 1), pentru a nu menționa decât unul din punctele aberante de condamnare formulate în rechizitoriul acuzării.

Desigur, guvernul a comis o încălcare gravă asupra libertății de conștiință și exprimare, cum se poate vedea din exemplul enumerat mai sus. Nu ne-am așteptat ca “lupii” să-și schimbe pielea peste noapte și nici nu ne-am pus speranțe, atâta timp cât firele vechiului sistem represiv comunist s’au repus în circulație în slujba “noului comunism”.

Decade de-a rândul am îndurat batjocura şi calomniile vrăjmaşilor, ne-am retras în adâncuri sub presiunea “nopții” abătute peste noi, (pentru a-l parafraza pe neuitatul Vasile Posteucă), în suferință și doliu… Suferința a fost imensă și lungă, iar doliul s’a întins dela un capăt la altul al Țării prin cei martirizați pentru crezul lor. Ne-a menținut Credința și Speranța…

Totuși, profanarea troiței ridicată lângă Catedrala din Orăștie, în memoria eroilor Ion Moța și Vasile Marin învredniciți de a merge până la mormânt, şi dincolo de el, pe acest drum al datoriei și al luptei lor pentru Creștinătate, constituie un afront direct adus tuturor Românilor Creștini. “Morții nu vorbesc”… Dar viii?!?

Pentru noi, Moța și Marin sunt vii, sunt “prezenți” în inimile noastre; sunt șarjă și cutezanță în fața morții; suferință și eroism în apărarea Crucii lui Iisus și altarelor Lui pângărite și arse de comuniștii atei; Moța și Marin sunt în chip apodictic simbolul transfigurător al României Creștine și a celui mai desăvârșit martiriu creștin. 

De aceea, nu putem avea liniște interioarã, până când numele acestor doi eroi creștini mistuiți în focul luptei pentru Christos, nu-și găsesc locul acolo unde li se cuvine pe drept.

Gestul incalificabil și fãrã nici o argumentare al “autoritãții totalitare”, este repugnant și sfidãtor. Nãdãjduim și trãim totuși, cu speranța cã mișelnica întinare adusã eroilor sub vechiul regim, va fi totuși reparatã în chip respectabil și condamnatã ca atare. E vremea ca sã redãm liniștea eroilor. Avem dreptul sã cerem acest lucru… Morții ne dau acest drept…

Nicolae NIȚĂ
(2004)

^*)_______
– Vezi: https://www.miscarea.net/orastie-troita-mota-marin.htm

Deplorăm distrugerile care s’au făcut pe criterii politice de guvernele totalitare din trecut, cum este și cazul Monumentului Moța – Marin din com. Tâmpa, jud. Hunedoara, un sacrilegiu care atinge memoria celor doi Eroi căzuți în luptă contra comunismului, “pentru Hristos și Legiune”.
Alăturăm pentru cei interesați și cazul acestui Monument dezvelit în anul 1937…
Foto extrasă din “Calendarul Libertatea pe anul 1938″…